MATERNITATE

Ne-a mai trecut o etapă din viață, cea mai importantă călătorie a noastră de până acum, și e cazul să o așternem pe hârtie, vorba aia.

Scopul este unul informativ și, poate pe alocuri, educativ. Pentru că deseori am văzut confuzii cu privire la anumiți termeni. 

Atenție! Nu este un articol sponsorizat, sunt informații adunate de-a lungul timpului pe care vrem sa le împărtășim celor demoralizați, stresați, panicați și dornici de a-și strânge puiuții la piept. 

Să începem. Cum ziceam, confuzia de termeni. Apariția unui copil este o provocare în zilele noastre – un test de răbdare, maturitate. Câteodată simplă, câteodată nu – iar aici facem referire la 5 metode – contact sexual (dirijat sau nu, la recomandarea medicului, în caz de nevoie), inseminare intrauterina, acea așa numita IUI, FIV – cea mai cunoscută procedură, pe numele ei din buletin fertilizare in vitro – o procedură foarte complexă, surogat sau adopție. 

IUI și FIV sunt două proceduri care se pot efectua fie cu material genetic propriu, fie donat. La fel și surogatul. 

O altă informație importantă este timpul de așteptare – dacă sarcina nu apare după 1 an de încercări, recomandarea medicală e să vă îndreptați (voi, cuplu fiind) către o clinica RUAM (n.r. Reproducere umană asistată medical). Și în București sunt multe – Columna, Embryos, Wellborn, Gynera, iar mai nou am văzut ca și Sanador a intrat pe acest palier. Recomandări bune sunt și în restul țării, cu precădere Iași, Timișoara, Oradea, Cluj, Constanța. 

Toate clinicile au cel puțin un medic ginecolog cu rezultate foarte bune, însă pe partea masculină, fără dubii, cel mai informat, actualizat și priceput urolog este Dr. Voinea Sebastian, alături de colaboratorii săi. 

Atenție! Tratamentele NU se iau după ureche! Un medicament care a funcționat la Icsulică, nu va da roade la Igrechică. Tratamentul este recomandat de către medic, în urma interpretării unor analize de sânge/secreții. Nu luați medicamente/suplimente după ureche! Tocmai de aceea vom evita să expunem nume de medicamente/suplimente care au făcut bine sau au avut efecte adverse, întrucât cu toții suntem diferiți și organismele digeră diferit aceste doctorii. 

Cum aflăm de sarcină

Sarcina poate fi depistată prin efectuarea unui test Barza, de exemplu (sunt multe alte branduri), dacă întârzie menstruația. Este primul semn. Iar farmaciile sunt pline. Pasul următor, în mod ideal, este recoltarea unei analize pe nume Beta HCG care se va repeta la 48 de ore pentru a vedea evoluția valorii care, tot în mod ideal, trebuie să fie dublă sau puțin peste.

Atenție! O creștere aproapedublă (deci nu fix dublă sau puțin peste) poate indica o sarcină extrauterină, din păcate. Iar analiza ar trebui repetată la aproximativ aceeași oră la care a fost recoltată inițial pentru a avea termeni corecți de comparație. 

Apoi, la cel puțin 5 săptămâni de sarcinâ, perioadă calculată de la data ultimei menstruații, se poate efectua un control ginecologic transvaginal pentru confirmarea sarcinii, identificarea acestei în uter. Concret, din propria experiență, controlul medical se poate efectua în intervalul 5-8 săptămâni, atunci când pot fi ascultate și bătăile inimii. Emoționant de-a dreptul. 

Simptomele incipiente pot exista sau nu. Poate apărea o sângerare de implantare, adeseori confundată cu menstruația. Sau nu poate apărea. Fiecare organism e diferit, dar ce e sigur e doar faptul că nimic nu mișcă în burtică. Doar de la 12 săptămâni încolo, având o strânsă legătură și cu țesutul adipos de pe abdomen; cu cât e mai gros, cu atât mișcările sunt reperate mai târziu. 

Controale medicale

La solicitarea medicului ginecolog, după confirmarea sarcinii, se efectuează o poliloghie de analize de sânge, printre care grupa de sânge și RH-ul ambilor parteneri. În cazul în care RH-ul este diferit, se va purcede la un vaccin. Trebuie să recunoaștem că aceste prime analize sunt ale naibii de costisitoare, dar extrem de utile pentru a vedea unde se situează gravida din punct de vedere medical și care va fi planul medical până la naștere. 

În ceea ce privește ecografiile, am văzut mai multe tipuri de recomandări – din an în Paște, lunare sau la cerere. În cazul nostru ecografiile efectuate de medicul ginecolog ales s-au intercalat cu morfologiile.

Pe parcursul sarcinii sunt 3 morfologii mari și late pe care unele gravide refuză să le efectueze fie din cauza prețului crescut (într-adevăr, nu sunt niște proceduri ieftine), fie din cauza încrederii crescute în medicul ginecolog care, la rândul lui, nu le consideră necesare. 

Eu nu le-am ratat, iar recomandarea medicului ginecolog a fost Dr. Andrei Oncescu de la Prenatal Studio. Am apreciat promptitudinea răspunderii la mesaje, punctualitatea, profesionalismul și răbdarea de la control, inclusiv cea care viza căutarea unghiului cel mai bun pentru poze. E drept că dacă aș putea schimba ceva, ar fi dicția, căci uneori mi-era greu să înțeleg ce spune, dar, hei!, poate că am fost eu tare de urechi în acele momente. Totodată, având în vedere că am prins perioada post-pandemie, nu a fost interzis accesul cu partenerul alături și nici fotografiatul ecranului pe care îl vedeam pe bebe.

Revenind la morfologii, pentru primul control a fost necesară recoltarea sângelui pentru Dublu test în vederea calculării riscului unor sindromuri. 

Noi, aici, am fost prinși în deplasare. Ceea ce a însemnat un drum de vreo 500 de km și 5 ore parcurs pe nemâncate și nebăute. Iar Alex a fost în asentiment cu mine, deși tot Foșnea câte un ambalaj de bomboane, în portieră, fiind în perioada festivă…

Apropo de recoltări de sânge – eu am optat pentru Bioclinica, laboratoare!, pentru a avea evidența tuturor rezultatelor pe o singură platformă. De altfel, clinica unde mi-am făcut controalele regulat colaborează tot cu Bioclinica, așa că dacă aveam de făcut ceva analize urgente, știam unde pot accesa rezultatele, înainte de a fi informată de asistenta medicală/medicul curant.

De ce am optat pentru laboratoare și nu puncte de recoltare? Îmi era ușor să ajung în drum spre serviciu, aveam siguranța locului de parcare și rapiditatea examinării probei pentru că probele nu mai erau purtate prin trafic de la punctul de recoltare la laborator. 

Daaaar nu am fost eu singura care probabil a mizat pe aceste aspecte întrucât unele analize se puteau efectua și pe baza unui bilet de trimitere și mare mi-a fost mirarea să nu mai găsesc fonduri la 2-3 ore de la deschiderea laboratorului. Partea bună e că uneori se mai suplimentează fondurile, doar că trebuie să iei legătura la recepție să vezi dacă și când… 

Altă problemă cu care se mai confruntă gravidele ar fi hipertensiunea. N-are rost sa zic ce valori vedea medicul pe aparat, din moment ce m-a trimis la controlul de specialitate. Dar, din câte am înțeles, e o problemă frecventă. 

Atenție! Încă un lucru bun de menționat: în cazul în care este necesară efectuarea unui control pentru care se recomandă internarea “pe hârtie”, mare grijă la eventualitatea eliberării unui bilet de trimitere pentru analizele de sânge înainte de data internării. Se presupune că, odată internată, ai parte de toate analizele în spitalul respectiv. Ce contează că tu ești internată pentru un control la inimă, dar trebuie să recoltezi sânge pentru vreo analiză specifică de sarcină. Nu, trebuie eliberat un alt bilet de trimitere, făcute alte drumuri și o rugăciune să dai peste oameni bine intenționați care pot suci programarea inițială cu un alt număr al biletului de trimitere. 

De asemenea, să aveți în vedere că la toate controalele medicale și, implicit, în ziua nașterii, este obligatoriu să mergeți cu toate analizele și rezultatele controalelor anterioare la subraț! 

În ceea ce privește recoltările de sânge, două mi-au făcut să văd stele verzi. De-a dreptul. Pentru prima am avut, după achitare, vreo 12 etichete, cam toate de lipit pe eprubetele pline de sânge… Și m-a stors asistenta până când m-a întrebat dacă-s ok (deși cabinetul începea să se miște cu mine și mă luase nădușeala), mi-a zis să strâng pumnul, vreo 5 secunde a fost nevoie până am auzit-o că “nu mai curge”. Și am luat o pauză, am băut apa, am tras aer în piept, am închis ochii din nou și m-a înțepat în mâna cealaltă… Că dacă n-ar fi fost nevoie să achit înainte, probabil mă trimitea acasă, cu gândul să încerc și-a doua zi. 

Eh, și ce să vezi, a doua oară am văzut stele verzi direct de când m-am așezat pe scaun. Toată noaptea mă perpelisem cu gândul că iaaaaar merg la analize, iar mă înțeapă, unde parchez, aoleu și vai de mine (mergeam la celalalt laborator) încât nu mi-a curs pic de sânge. Stop, pauză, am golit o sticlă întreagă cu apă și am luat-o de la capăt. Altă mână, altă înțepătură, evident. 

Și da, este voie să bei apă înainte de analize. Chiar indicat. Cu excepția următorului test. 

Testul de toleranță la glucoză

Este bau-bau-ul analizelor de sânge. Argumentul e simplu: cele 3 înțepături. Una când ajungi la recoltare, a doua după ce ies primele rezultate și bei cele 2 pahare de glucoza cu apa, iar a treia la o oră după a doua. Eu am mers într-o zi de sâmbătă cu gândul că merg dimineața și scap repede. Am ajuns pe la ora 9, am plecat după ora 12.00. Se stinseseră și luminile până m-am adunat eu să plec. Dar, hei!, nu a fost atât de groaznică precum e prezentată pe grupurile de mămici. Majoritatea mâncăm o ciocolată, bem un dulce un pic mai dulce decât orice alt dulce. Există bomboane mai grețoase decât glucoza aia. Dar poate unele persoane sunt mai sensibile… Singura problemă a fost timpul petrecut acolo, parcă se oprise în loc, zeci de pacienți mi-au trecut prin față pentru că n-am plecat cu nicio carte în geantă, căci n-am vrut să mă rup de realitate sau să mă ia somnul. 

Nu e o plăcere să mergi la analize, de regulă, ba chiar tragi aer în piept să îți găsească vena și să curgă sânge din prima, dar de data asta m-am simțit ca o stropitoare cu atâtea înțepături; hop în stânga, hai în dreapta, încă o dată în stânga.

Orice rezultat roșu înseamnă regim alimentar, în principiu, pentru a nu crește riscul sau a nu avea diabet gestațional. De regulă, testul de toleranță la glucoză se efectuează in săptămânile 24-28 de sarcină.

Atenție! Unele laboratoare pun la dispoziție glucoza necesară, altele nu. Eu am primit-o de la laborator, după ce mi s-a prezentat cu ambalaj cu tot. Și încă ceva: nu faceți ca mine! Asigurați-vă că nu este necesară programare sau, din contră, că vă programați. Eu m-am dus ca o floricica și am avut noroc că nu mai era nimeni altcineva programat pentru ziua respectivă. Altfel plecam cu coada-ntre picioare și n-ar fi fost o problemă dacă Alex nu pleca in treaba lui și mă lăsa singură acolo (fie vorba între noi, de aceea l-am și târgățit cu mine – de teamă să nu leșin prin cabinet), căci nu i-a fost permis accesul ca însoțitor.

Suplimente 

Eh, aici a fost o amplă discuție cu medicul ginecolog din cauza mea și a ingerării medicamentelor. Și nu, nu am fost convinsă, ci obligată să le iau. Iar mesajul a sunat așa: pentru dezvoltarea propice a fătului trebuie sa luați ASTEA, sunt niște pastile “mari, negre și urâte”. Na, înghite-o p-asta, măi Andreea. Dar începutul a fost mai lin cu câteva pastile de acid folic fooooarte mici, o adevarată plăcere să le iau. Dar când am ajuns la cele “mari, negre și urate”… îh! Credeam că în interiorul lor e ceva lichid pe care îl pot bea… Nici gând! Când am dat cu nasul de un miros înțepător de pește… parcă mi-a alunecat mai bine pastila pe gât.

Bagajul de maternitate

Alegerea maternității a fost simplă – din cauza unei experiențe nefericite luasem anterior contact cu spitalul în cauză, am văzut că parcă nu-s așa de rele condițiile precum îmi imaginam de-acasă, așa că… la Giulești înainte! Prețurile la Regina Maria, de exemplu, ajungeau, la momentul respectiv, până la 12.000 lei. E N O R M. Pentru noi. Pentru că acest cost poate suferi modificări în sus, în funcție de clauzele contractuale, analizele și controalele ulterioare necesare, în caz de Doamne ferește! 

Chiar dacă te duci doar cu obiectele personale și cu dosarul medical. 

Ce să vezi, fix același lucru l-am făcut și eu. Cel puțin în ziua nașterii nu ai nevoie decât de dosarul medical (că altfel faci ca mine și încurci RH-ul, noroc că am verificat rapid analiza că altfel mă pricopseam cu cine știe ce belele), alături de actul de identitate, telefon, încărcător și… speranță în suflet. Abia după naștere ai nevoie de restul care însumează un bagaj destul de restrâns. NU e nevoie de cămașă de noapte/pijamale, medicamente, aleze sau lenjerii de pat cum citisem că se merge în alte maternități. Se merge pe principiul “cere și ți se va da”. Și chiar s-a dat. Ba chiar și mâncarea a fost decentă. Și spune asta scarandiva supremă. 

Eu n-am avut nici hainele la garderobă, cum m-am schimbat, cum doamna infirmieră i le-a livrat lui Alex. Oricum, aveam nevoie de altele la externare, deci măcar am scăpat de-o grijă.

Ba chiar există posibilitatea obținerii unui loc într-o rezerva. Dublă sau singulară. 150 lei, respectiv 200 lei/noapte, mi se adusese la cunoștință la standul de la Babyboom. Dar, ce să vezi!, AM UITAT COMPLET de aceasta opțiune. Bine, exista și posibilitatea indisponibilității. Așa că… 

M-am pricopsit cu un loc într-un salon cu 8 paturi. Dezavantajul a fost toaleta. Toate muieri, lăuze, cu nevoi fiziologice dese, mișcări reduse… Orice nevoie durează cel puțin dublu. Avantajul era chiuveta suplimentară din salon, tocmai pentru a evita aglomerația din baie. Dar mai am dezavantaje – sforăitul colegelor de salon, conversațiile interminabile, utilizarea mai mult sau mai puțin frecventă a aparatului de aer condiționat. 

Dar, hei!, măcar faci schimb de experiență. Că de ajutor fizic e greu să vorbim când toate muierile sunt lăuze, operate, tăiate, încă anesteziate sau înțepate. 

Atenție: deși am citit aceasta recomandare la spitalele private, să aveti în vedere și la spitalele de stat (probabil la toate, nici nu știu, dar nu strică, în orice caz) să puneți în bagaj un încărcător de telefon lung. Pentru ca la Giulești, în salonul în care mi-am petrecut câteva zile, am avut priza deasupra capului, iar un încărcător scurt probabil mă forța să-mi sprijin telefonul de scăfârlie, nicidecum pe noptieră.

Indicații despre bagajul de maternitate pentru pacientele de la Giulești îl găsești aici.

Personalul

Odată ajunsă la maternitate, forțată de împrejurări, m-am cam plimbat prin clădire, din salon în salon, am auzit multe și am văzut puține. Dar, din fericire, nu am dat nas în nas cu “bugetarii acri”. Deși am fost preluată de un medic rezident, am apreciat promptitudinea, amabilitatea și interesul de a lua legătura cu medicul curant care nu era de gardă, pentru a-i expune situația mea și a decide în consecință pașii zilei respective. 

Uite, un lucru important în momentul alegerii medicului care urmărește sarcina ar fi să lucreze în spitalul în care urmează să vină bebe pe lume. Din punctul meu de vedere facilitează comunicarea și aduce un plus la șederea în spital căci ai un… aparținător. 

În ciuda temerilor inițiale am trecut cu bine peste momentul critic, nu am simțit priviri agere și pline de reproșuri, ba chiar am glumit, am râs, am întrebat, am urmat pașii indicați și totul a decurs bine. 

Șederea în spital

A fost suficientă. Nu pot spune că m-am odihnit ca într-o vacanță, dar nici nu simțeam nevoia de a sta mai mult. Cele câteva minute petrecute cu bebe în intervalul de alăptare nu erau suficiente și poate aici am simțit nevoia, dar cumva neconștientizată, a unei rezerve. Pentru ca îți dorești să stai mai mult cu bebe, să-l analizezi, să-l mângâi, să îl simți și să te simtă aproape, în intimitatea voastră, nu alături de alte 10 mămici, cel puțin, cronometrate…

Patul, deși reglabil, nu a fost cel mai comod pentru mine. Ultima seară mi-a dat de furcă pentru că, din cauza faptului că l-am ridicat prea mult, nu am avut o poziție corectă din punct de vedere ergonomic, dar nici nu m-am chinuit să îl reglez căci mișcarea asta chiar era un chin!

Atenție! Programul de vizită este în intervalul orar 15 – 17, iar accesul este permis unui singur aparținător, adică nu poate veni toată familia buluc, ci pe rând. De la intrare, fiecare Vizitator primește echipament de protecție, însă nu se acceptă vizitatori în papuci/sandale/pantaloni scurți, cel puțin în cazul bărbaților. În caz că vorbim de o perioadă caniculară, ideal ar fi să existe o pereche de pantaloni lungi în portbagajul mașinii. 

Flori, de asemenea, se pot primi, dar vor rămâne admirate la intrarea în salon. În vaze pline cu apă, bineînțeles. 

Înainte de externare am primit vizita unui preot care slujește la o biserică din proximitatea maternității. Scopul este de a face o sfințire a apei (sticla de apă a fiecărei lăuze) pentru iertarea păcatelor, vindecare și îndepărtarea răutăților. Apă care se poate păstra și stropi/bea la nevoie, atât mama, cât și bebelusul. Se numește Rugăciunea pentru ziua I. Totodată, din câte am înțeles, s-a făcut și Rugăciunea pentru ziua VIII, cea pentru bebe. 

Vizita la bebe, pentru alăptare, se face din 3 în 3 ore – la 12, la 15, la 18 și tot așa. Fiecărei lăuze i se dă o haina specială și îl primește pe bebe după ce spune numele, respectiv indicativul numeric alocat. După câteva astfel de ture, deja fiecare își cunoaște locul pruncului sau îi recunoaște țignalul.

Și tot în acel interval este permis accesul tatălui/bunicilor să îl vadă pe bebe. Accesul în zona de neonatologie se face fie pe scări, pentru cine are curaj și poate să urce/coboare perpedes, fie cu liftul pentru care e nevoie de o cartela specială. 

Bebelușii sunt înfășați. Am citit că la alte maternități private sunt îmbrăcați în hăinuțe diverse, branduite, dar aici nu e cazul, toți sunt sărmăluțele albe. Deci nu e nevoie nici măcar de hăinuțe personale, cu excepția celor pentru externare, primite de acasa chiar în ziua respectivă. 

Externarea

Aici e un proces anevoios pentru lăuze. Uite, în cazul meu a fost nevoie de un drum la neonatologie pentru ca doamna doctor să facă instructajul cu privire la igiena lui bebe și eventualele probleme apărute după naștere, dacă e cazul. Tot de aici se ia o adeverință. Se pregătește bagajul, se îndosariază toate actele aferente spitalizării, se înapoiază cartela de la lift, se așteaptă soțul pentru a prelua bagajul, se merge la garderobă, se duce în secția de externări, se sună pe telefonul fix la camera X de la neonatologie și se cere bebelușul. Și apoi… se așteaptă. Aparținătorii așteaptă afară, mamele înăuntru. Și se așteaptă. Bebelușii coboară aproape în ordinea în care au fost chemați, dar durează. Fiecare bebeluș e însoțit de o asistentă care verifică actele și îl schimbă în hăinuțele de plecare. Se urează succes și creștere ușoară. 

Doamne ajută!