Publicat pe

CABANA

Se făcea că într-o zi am fost la stand-up. Într-o locație care, datorită acelui sold-out afișat destul de repede, era foarte înghesuită. Cuplurile stăteau față-n față. Sau, mă rog, alea fără grade. Așa și noi. Am ajuns primii, deci am ales care pe ce parte să stea. Pe Alex îl tăia, deci m-a lăsat singură la masă. Nimic amenințător, adică… După câteva minute, surpriză!, lângă noi vine alt cuplu.

Muierea, în rând cu mine. Adică Alex avea o vizibilitate foarte bună. Ne-am tot dat picioare pe sub masă că simțeam cum ne savurează fiecare cuvânt al discuției (și încercam să abordăm niște subiecte care să ne facă mai… speciali. Sau, cum am zis anterior, mai cu stea în frunte), muierea mă scana și pe mine, Andreea, de la mijloc în sus. Simțeam asta, bașca și-i surprindeam privirea ageră, curioasă asupra mea.

Nu știu de ce, dar partenerul ei era ușor stânjenit de situație pentru că nu prea se băgau în seamă. Și amândoi erau cu mâinile pe masă sau frecau paharul de frape/bere… Continuă lectura „CABANA”

Publicat pe

MASAJ

– Te simți divă că ai fost la salon pe Dorobanți?

Zâmbesc. – Mergeam și până acum.

Râdem amândoi.

Ah, am uitat să mă prezint.

Salut, sunt Andreea și îmi place să fiu alintată. Că nu știam cum e la masaj.

Dar să fac și eu introducerea ca la carte, nu? Când am făcut un an de căsătorie am decis, împreună cu Alex, să ne oferim un cadou de hârtie, căci atunci serbam nunta de hârtie. Nu dau detalii despre cadoul pe care i l-am luat eu, căci a fost o dezamăgire completă.

Surpriză! Când am văzut ce mi-a oferit el, la rândul său, dezamăgirea a fost la fel de mare – voucher la masaj.

– Dar nu la orice fel de masaj!!! E masaj cu ciocolată! Vezi cât țin eu la soția mea??? Te duc la Salon Chocolate.

M-am bosumflat toată. EU, Andreea, n-am fost în viața mea la masaj. La niciun fel de masaj. ȘI EL VREA SĂ MĂ DUCĂ SĂ MĂ MASEZ CU CIOCOLATĂ?! Vreo 3 luni de zile s-a rugat de mine să facă programarea. Iar eu găseam motive peste motive și niciodată nu era momentul.  Au urmat telefoane date de Alex la salon să vadă valabilitatea uitată de emoții, cum trebuie să se prezinte nevasta acolo.

A zis că e pudică. Ceea ce n-aș zice că e neapărat greșit. Și așa am aflat amândoi că voi primi, totuși, niște chiloți de unică folosință. Continuă lectura „MASAJ”

Publicat pe

la LIVADA

La livadă. Sau cum să mănânci bine (și accidental) în Cluj.

Că am fost la Cluj, deja se știe. Că nu am mâncat lângă cimitir, se știe.

Bun, cum eram noi triști și supărați, enervați, ofticați, scoasă din sărite și lihniți, în mașină, Alex a ajuns la concluzia că ne vom comanda o pizza și o vom mânca în vârfului patului. Andreea se apucase să caute pe Sfântul Google recomandări de restaurante în Cluj. Pe principiul unde se mănâncă bine în Cluj.

Evident, căuta niște recenzii mai noi, nu din 2014, că… cine știe unde mai ajungeam și peste ce locație dădeam?!

Și pentru că a văzut de două ori scris la Livada, în două locuri diferite, a căutat numărul și l-a pasat lui Alex.

Și a început distracția.

-Bună seara! Alex Moldovan este numele meu și aș dori să fac o rezervare pentru două persoane în… câteva minute. Între timp, se uitase pe hartă, să vadă cât de repede am ajunge. Mai aveți locuri, adică?…, întreabă ușor spășit.

–Așteptați puțin să verific, vă rog.

În cinci secunde revine.

–Momentan nu am nicio masă liberă, dar sunt câteva care au cerut nota, deci au terminat de mâncat și urmează să se elibereze. În 15-20 de minute cred că e ok. Continuă lectura „la LIVADA”

Publicat pe

VALACHIA

Am fost și la Cluj anul ăsta. Nu de alta, dar Alex nu mai fusese de doi ani (oho, și ce schimbări în atât de puțin timp), iar Andreea de vreo 10 ani… Cel puțin, aș putea zice și sper să nu greșesc.

Planul era simplu – plecăm sâmbătă la prima oră, vedem Târgul de Crăciun (scopul nostru, de fapt), dormim, iar duminică o luăm agale spre casă. Neapărat, a zis Alex, trebuie să cinăm la restaurantul Valachia.  Era același plan pe care îl repeta de fiecare dată când vedea platouri de lemn. Oriunde. Adică mergem să mâncăm la Valahia, restaurant Valahia. Cât a fost în delegație s-a delectat cu mâncarea lor și a fost atâât de încântat…

E drept că Andreea a strâmbat ușor din nas, căci nu vedea altceva în afară de porcării. Delicatese din carne de porc, să nu vorbim peiorativ.

Aveți aici meniul. Să ne înțelegem –  nu este un restaurant pentru cei care nu sunt prea carnivori.

Am calculat ca până ne cazăm, până ne plimbăm prin oraș, se va face destul de târziu, astfel încât am sunat la restaurant să le spunem că ajungem în jur de 20.30 – 21.00, două persoane. Continuă lectura „VALACHIA”

Publicat pe

LISABONA

Așa cum probabil s-a văzut și pe Instagram îndeosebi, am fost în noiembrie în Lisabona. De ce? Pentru că Andreea a luat niște bilete de avion fix în ziua în care îi țâțâiau fălculețele de frica faptului că urma să își scoată un molar de minte. Pe principiul mi-am pierdut mințile. La figurat, înainte de propriu.

Am avut un zbor de 2 ore, datorită fusului orar, dar practic de 4 ore. Lisabona e cu două ore în urmă, deci am fost ușor dereglați.

Iată impresiile noastre dacă te tentează să faci o excursie de câteva zile în Lisabona:

– Cel mai important lucru este să ai încălțăminte comodă. Este un oraș în care ca pieton trebuie să urci și să cobori la neeeesfârșiiiiit. Are o gramadă de suișuri și coborâșuri, iar 99% din zona turistică este acoperită cu piatră cubică (străzile, inclusiv trotuarele).

– Trotuare nu prea există. În sensul că străduțele alea unde miroase a tocăniță portugheză sunt cu sens unic, iar când trece tramvaiul trebuie să te lipești de perete dacă nu vrei să fii făcut afiș din greșeală… De altfel, sunt unele clădiri din care ieși direct cu nasul în tramvai, de cum deschizi ușa. Sau, ca la noi, când plecam din cameră și deschideam ușa hostelului, în exterior, riscam să izbim vreun trecător din neatenție… Continuă lectura „LISABONA”

Publicat pe

PARTER

Întrebam deunăzi pe Facebook de ce lumea se ferește de apartamentele de la parter, îndeosebi. Știu că există o tendință de evitare a celor de la etajele superioare, mai precis de la ultimele etaje, dar aici sunt ușor subiectivă din cauza fricii de înălțime.

Însă, ca o fostă parteristă, mi s-au părut interesante argumentele pe care oamenii mi le-au oferit și despre asta aș vrea să scriu în cuvintele ce urmează.

Nu are balcon!

Acesta nu e un argument 100% acceptat pentru că există apartamente la parter care beneficiază de acest spațiu suplimentar. Sau, luând exemplul altor curajoși, îți poți construi singur un balcon, în conformitate cu fațada blocului. Și accentuez acest fapt din cauza faptului că am avut un vecin care își construise un balcon ușor ilegal, care în timp se desprinsese ușor de bloc și a fost forțat să își demoleze construcția în momentul în care a fost reabilitat blocul. Plus că se vedea clar că nu e parte integrată a imobilului. Continuă lectura „PARTER”

Publicat pe

GAZ

Bună! Sigur mă știi, sunt Andreea și am… permis de conducere de vreo 9 ani, nu gaze, că n-am mâncat fasole. 😛 Până acum o lună conduceam mașina dimineața, doar când mă grăbeam să ajung la muncă. Coboram din casă, zburam ușor, să fiu sinceră, mă urcam în mașină, porneam motorul, băgam a-ntâia și o luam rapid din loc.

De vreo lună de zile, așa cum ziceam, trebuie să stau mai mult în parcare. Am butelie cu gaz în portbagaj.

-Uite, cât e ceasul?

-17.53.

-Bine, stai un minut, până la 54 și apoi pleci. Să se încălzească motorul și să nu consumi benzina.

-Bine, bine. Dar știi că eu iau mașina când mă grăbesc și n-am timp de stat, da?

-…

Continuă lectura „GAZ”

Publicat pe

TELEGDY

Unde mâncăm la Praid? Unde vrei, dar după ora 10.00. Noi ne-am lovit de o ușă închisă puțin după ora 9.00, așa că ne-am reorientat către un kurtos kalacs și un hotdog, urmând să luăm doar prânzul.

Și ne-am îndreptat către Restaurantul Telegdy, în buza DN-ului. Nu am mâncat afară, ci în interior. Și își merită toți banii, atât pentru mâncare, cât și pentru aspect.

Prima dată ne-am lovit de masă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apoi de un meniu din care eu, Andreea, am insistat să ne luăm câte o ciorbă și apoi un platou Telegdy.

Eu mănânc aia și aia, tu mânânci aia și ailaltă. Continuă lectura „TELEGDY”

Publicat pe

SALINA PRAID

La mijloc de luna octombrie, când am predat altora ștafeta de tineri căsătoriți, am dat o fugă până la Praid, în salină, să ne reglăm respirația.

Salina este foarte, foarte aproape de DN, o poți vedea datorită îndemnului Noroc Bun de la intrare, însă accesul nu este permis perpedes, ci doar cu niște autobuze destul de lungi și, bineînțeles, încăpătoare.

Prețul este destul de piperat. Noi am ajuns acolo într-o zi de weekend, astfel că pentru a vizita salina a fost nevoie să scoatem din buzunar 35 lei/persoană.

Pentru cei care stau o săptămână, e mai rentabil un abonament de 5 zile cu 17 lei/zi deci unde la jumătate. Continuă lectura „SALINA PRAID”

Publicat pe

REFERENDUM

Bună! Sunt Andreea și voi avea o stare de #boicot weekendul acesta*. Recunosc că de regulă merg la vot, dar de data asta îmi voi vedea de treaba pe care o am sau pe care voi încerca să o am.

Citeam deunăzi un articol despre referendum – de ce să mergi, de ce să nu mergi, de ce să votezi da, de ce să votezi nu. Motive bazate pe comentariile din social media ale diferiților anonimi sau persoane publice. Și, deși am avut un sentiment de ezitare, am avut stăpânire de sine și mi-am menținut decizia.

Bun – dar eu de ce nu merg? Pentru că nu mi se pare bine formulată întrebarea. De ce se scarpină cu mâna stângă la urechea dreaptă, având, totuși, toate membrele funcționale, la locul lor? Pentru că pot. Dar nu e logic.

Și nu vreau să se ia o decizie, indiferent care ar fi ea, profitând de prezența mea. Pentru că mi se pare josnic ca 25% dintre cei 30% votanți de pe listele electorale să ia o decizie. 25%. E ca și când, într-un bloc de 10 etaje, cei de la parter decid să dea drumul la căldură în august pentru că îi trage curentul. De la ușa deschisă des, că oamenii mai vin și acasă, nu dorm pe stradă. E logic? Asta nu se numește majoritate. Dar ce pretenții să am când în cărțile de matematică 12 e mai mare ca 16. Continuă lectura „REFERENDUM”