Alex și Andreea
Alex a împărtășit itinerariul Romei zilele trecute, așa că e rândul meu să scriu ceva despre orașul italian. Și m-am gândit că e mai frumos să postez câteva poze pe care le-am făcut prin periplul nostru din Roma, că descriu mai bine orașul decât aș face-o eu.
Așa că… ia de te minunează, să intri cătinel în atmosfera italiană dintr-o zi de iarnă.
Să încep, totuși, cu începutul. Februarie 2017. Continuă lectura “ROMA (foto)”
Sau cum să vezi cât mai multe lucruri în cât mai puține zile, de Alex.
Nu exagerez cu nimic: dacă ai o mașină pe benzină, e mai ieftin să mergi cu low-cost-ul în Roma (Ryanair), decât dacă ai merge cu autoturismul personal în Sibiu. Ambele plecări din București. Bineînțeles că trebuie să mergi în lunile ianuarie-februarie, nu în mijlocul verii. Uneori poți avea surpriza ca în luna februarie să poți sta în tricou în Italia. Ceea ce am și făcut, hehe.
Recomandarea mea este să te cazezi în zona Gării Termini (în zona un pic mai îndepărtată față de centru) deoarece autocarele care te aduc de la Ciampino au stația aici, de asemenea și autobuzele spre Ciampino pleacă tot de aici. De obicei, când te întorci cu low-costul, ai niște ore destul de matinale la care îți pleacă avionul spre casă.
Pont: Evită Hotelul Gordon 1, vezi aici de ce. Continuă lectura “ROMA”
Bună! Sunt Andreea și voi avea o stare de #boicot weekendul acesta*. Recunosc că de regulă merg la vot, dar de data asta îmi voi vedea de treaba pe care o am sau pe care voi încerca să o am.
Citeam deunăzi un articol despre referendum – de ce să mergi, de ce să nu mergi, de ce să votezi da, de ce să votezi nu. Motive bazate pe comentariile din social media ale diferiților anonimi sau persoane publice. Și, deși am avut un sentiment de ezitare, am avut stăpânire de sine și mi-am menținut decizia.
Bun – dar eu de ce nu merg? Pentru că nu mi se pare bine formulată întrebarea. De ce se scarpină cu mâna stângă la urechea dreaptă, având, totuși, toate membrele funcționale, la locul lor? Pentru că pot. Dar nu e logic.
Și nu vreau să se ia o decizie, indiferent care ar fi ea, profitând de prezența mea. Pentru că mi se pare josnic ca 25% dintre cei 30% votanți de pe listele electorale să ia o decizie. 25%. E ca și când, într-un bloc de 10 etaje, cei de la parter decid să dea drumul la căldură în august pentru că îi trage curentul. De la ușa deschisă des, că oamenii mai vin și acasă, nu dorm pe stradă. E logic? Asta nu se numește majoritate. Dar ce pretenții să am când în cărțile de matematică 12 e mai mare ca 16. Continuă lectura “REFERENDUM”
De ce să aleg videograf la nuntă?
Mare mi-a fost mirarea să descopăr că există unele persoane care se gândesc de două ori înainte să rezerve un videograf la nuntă.
Motivul principal ar fi că au achitat avansul unui fotograf care surprinde destul de bine momentele. Singurul regret ar fi că nu ar putea înregistra dansul mirilor.
De ce să alegi videograf la nuntă? Îți zic eu.
De regulă, invitatul care filmează dansul stă într-un punct fix, mai are pe lângă ei câțiva fani înfocați de-ai voștri care urlă și aplaudă frenetic, astfel că muzica este perturbată. Până începe dansul mai filmează o chiftea din farfurie. Să mai zic de calitatea îndoielnică? Continuă lectura “VIDEOGRAF LA NUNTĂ”
La începutul lunii septembrie am mers la mare, pentru o săptămână, datorită cursurilor CTMB. Nu voi scrie despre cursuri, căci nu ele fac subiectul acestui articol, ci despre cazare.
Hotelul l-am aflat destul de târziu, cu două zile înainte de plecare. Noi am optat pentru stațiunea Eforie Nord. Mai fusesem acolo, la hotel Felix, Alex a fost foarte încântat de mâncarea de acolo și condițiile decente, așa că era convins că și anul acesta va fi identic.
Dar iată că nu a fost. În 2018, câștigător a fost Hotel Sirius. Până și numele sună ciudat. Dar are 3 stele. Unde, zău că nu știu. Din ce am mai aflat anterior, din întâmplare, unul dintre criteriile pentru a fi clasificat la 3* e să ai un anumit spațiu în cameră. Îl avea. Dar altceva…
Și ca să fie mai ușor de lecturat articolul și să avem toți ceva de învățat din experiența asta, voi explica punctual, în funcție de criteriile de pe site-ul Infocons.
Câteva zile pe litoralul românesc înseamnă gaură în buget. Mai mică, mai mare, depinde de posibilități. Am zis așa – mergem câteva zile la Olimp, musai trebuie să ajungem la Cireșica.
Am decretat amândoi că nu își merită banii, clar! Noroc că o rezolvam din timp. Nu e un hotel de 4*, chiar și cu accesul la piscină, la sala de sport, tot nu se justifică banii. Și nici nu cred că turiștii care au stat înaintea noastră în cameră și au agățat o sforă între aerul condiționat și geam au plătit atât de mult pe o noapte de cazare. Și nici ceilalți care și-au uitat o doză de bere pe aparatul de aer condiționat.
Ambele trasee le-am luat cumva din sens invers. Așa am crezut inițial, dar pe parcurs mi-am dat seama că m-am înșelat. Am stat peste o oră la o coadă imensă pe un drum de… vreo 4 curbe, pe Transfăgărășan. Pe Transalpina, în schimb, drumul a fost mai lin.
Eu am văzut ambele trasee pentru prima dată, într-un singur weekend. Sâmbătă Transfăgărășan. Duminică Transalpina.
Starea a fost cam aceeași, deci nu am fost entuziasmată la un traseu, comparativ cu celălalt.
Pe Transfăgărășan am intrat din Făgăraș (cum altfel?) și am ieșit la Curtea de Argeș. M-au luat emoțiile la început, când am văzut serpentinele și îmi imaginam că așa va fi tot drumul, mă tot uitam unde își fac oamenii poze, că eu nu văd niciun loc de oprit. Greșit – am găsit. Continuă lectura “TRANSFĂGĂRĂȘAN vs. TRANSALPINA”
Citisem de câteva luni despre el, știam că s-a deschis, dar drumurile noastre nu duceau prin zonă, așa că până acum nu avusesem ocazia de a-l vizita.
Așadar, cu ocazia zilei de naștere a lui Alex, am hotărât să îl murez la 27 de ani și să îl duc la bazinele cu apă termală, hehe.
Ținând cont că am ajuns acolo într-o zi de weekend din luna august, evident, am dat nas în nas cu aglomerația. Parcarea mașinii s-a făcut pe DN, iar intrarea este prin parcarea privată a Complexului Balnear Căciulata – Călimănești.
Am fost la începutul lunii august. Deși aveam drum pe Transfăgărășan și pe Transalpina, această cârciumă m-a făcut să aleg să merg pe Valea Prahovei – era ziua Andreei, am mai mâncat de câteva ori pe aici și ne-a plăcut. Acest restaurant se află situat în comuna Cornu, județul Prahova.
Toată lumea știe de Cornu, din prisma moșiei imense pe care o are Adrian Năstase, plus că accesul este facil: din DN1 faci dreapta (sens București-Brașov) și mai mergi câțiva kilometri. Nu știu dacă a fost conceput pentru invitații lui Năstase, cert e că este un restaurant cochet, curat și îngrijit, chiar peste unele din București. Prețurile sunt medii, nici mici, nici exagerat de scumpe. Relativ decente, din punctul meu de vedere, mai ales că nu mănânci zilnic la ei.
Au parcarea în spatele restaurantului și un program destul de ciudat. Au deschis în fiecare zi de la 12:00 (noi am ajuns înainte de această oră și ne-am plimbat până la ruinele închisorii Doftana și până la barajul Paltinu – cam atât ai ce să vezi în zonă.). Lunea restaurantul este închis. Continuă lectura “LA LAVANDĂ”
Cum scria Andreea anterior, când a povestit despre cum a văzut ea cererea, deși a sunat-o mama ei, n-a suflat nicio vorbă despre inel.
Hai, uite, să recunosc. Știam, mă așteptam. Nu știam cum arată inelul, dar mă așteptam să mi-l pună pe deget. Motiv pentru care m-am ținut de capul lui să îmi dea sigur de înțeles că se va întâmpla asta, ca să pregătim surpriza pentru părinți.
Nu voiam să îi anunțăm pur și simplu ia uiteeee, m-a cerut.
Am vrut ceva mai special. M-am gândit, m-am răzgândit, nicio altă idee citită pe Sfântul Google nu mi-a fost pe plac. Și, nu știu cum, dar pur întâmplător mi-a apărut pe Facebook, în news feed, o postare legată de niște magneți care puteau fi răzuiți, urmând să se devoaleze știrea. Continuă lectura “PĂRINȚII”