TELEGDY

Unde mâncăm la Praid? Unde vrei, dar după ora 10.00. Noi ne-am lovit de o ușă închisă puțin după ora 9.00, așa că ne-am reorientat către un kurtos kalacs și un hotdog, urmând să luăm doar prânzul.

Și ne-am îndreptat către Restaurantul Telegdy, în buza DN-ului. Nu am mâncat afară, ci în interior. Și își merită toți banii, atât pentru mâncare, cât și pentru aspect.

Prima dată ne-am lovit de masă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apoi de un meniu din care eu, Andreea, am insistat să ne luăm câte o ciorbă și apoi un platou Telegdy.

Eu mănânc aia și aia, tu mânânci aia și ailaltă. Continuă lectura “TELEGDY”

FURNIZORI

A trecut mai bine de un an de la nunta noastră, dar nu am uitat de furnizorii pe care i-am avut și cărora le mulțumim că au avut grijă de noi (partea bună e că nici Andreea nu a fost vreo bridezella, iar Alex a fost împăciuitor, așa că i-am lăsat să își facă treaba).

Va fi un articol lung, dar sper să îți capteze atenția și să le acorzi o șansă în caz că te pregătești de un asemenea eveniment.

Să purcedem.

Local

Vineri, 14 octombrie 2016, la birou.

-Ce vestuță frumoasă ai. E vreo sărbătoare azi?

-Nu, peste un an.

-Te măriți?!

-…da.

Cam așa ne-a ales data nunții pe noi. Noi voiam în luna septembrie, drept urmare ne-am apucat încă de la primele raze de soare ale dimineții de 3 septembrie 2016 să ne căutăm un local. Și toate erau… indisponibile, surpriză! Dar nici nu știam ce căutăm, ce ne dorim de la restaurant. De fapt, voiam doar o sâmbătă din septembrie liberă de contract. Eram fix doi porumbei amețiți, proaspăt evadați din colivie, la primul contact cu… lumea reală. Continuă lectura “FURNIZORI”

SALINA PRAID

La mijloc de luna octombrie, când am predat altora ștafeta de tineri căsătoriți, am dat o fugă până la Praid, în salină, să ne reglăm respirația.

Salina este foarte, foarte aproape de DN, o poți vedea datorită îndemnului Noroc Bun de la intrare, însă accesul nu este permis perpedes, ci doar cu niște autobuze destul de lungi și, bineînțeles, încăpătoare.

Prețul este destul de piperat. Noi am ajuns acolo într-o zi de weekend, astfel că pentru a vizita salina a fost nevoie să scoatem din buzunar 35 lei/persoană.

Pentru cei care stau o săptămână, e mai rentabil un abonament de 5 zile cu 17 lei/zi deci unde la jumătate. Continuă lectura “SALINA PRAID”

ROMA (foto)

Alex a împărtășit itinerariul Romei zilele trecute, așa că e rândul meu să scriu ceva despre orașul italian. Și m-am gândit că e mai frumos să postez câteva poze pe care le-am făcut prin periplul nostru din Roma, că descriu mai bine orașul decât aș face-o eu.

Așa că… ia de te minunează, să intri cătinel în atmosfera italiană dintr-o zi de iarnă.

Să încep, totuși, cu începutul. Februarie 2017. Continuă lectura “ROMA (foto)”

ROMA

Sau cum să vezi cât mai multe lucruri în cât mai puține zile, de Alex.

Nu exagerez cu nimic: dacă ai o mașină pe benzină, e mai ieftin să mergi cu low-cost-ul în Roma (Ryanair), decât dacă ai merge cu autoturismul personal în Sibiu. Ambele plecări din București. Bineînțeles că trebuie să mergi în lunile ianuarie-februarie, nu în mijlocul verii. Uneori poți avea surpriza ca în luna februarie să poți sta în tricou în Italia. Ceea ce am și făcut, hehe.

Recomandarea mea este să te cazezi  în zona Gării Termini (în zona un pic mai îndepărtată față de centru) deoarece autocarele care te aduc de la Ciampino au stația aici, de asemenea și autobuzele spre Ciampino pleacă tot de aici. De obicei, când te întorci cu low-costul, ai niște ore destul de matinale la care îți pleacă avionul spre casă.

Pont: Evită Hotelul Gordon 1, vezi aici de ce. Continuă lectura “ROMA”

REFERENDUM

Bună! Sunt Andreea și voi avea o stare de #boicot weekendul acesta*. Recunosc că de regulă merg la vot, dar de data asta îmi voi vedea de treaba pe care o am sau pe care voi încerca să o am.

Citeam deunăzi un articol despre referendum – de ce să mergi, de ce să nu mergi, de ce să votezi da, de ce să votezi nu. Motive bazate pe comentariile din social media ale diferiților anonimi sau persoane publice. Și, deși am avut un sentiment de ezitare, am avut stăpânire de sine și mi-am menținut decizia.

Bun – dar eu de ce nu merg? Pentru că nu mi se pare bine formulată întrebarea. De ce se scarpină cu mâna stângă la urechea dreaptă, având, totuși, toate membrele funcționale, la locul lor? Pentru că pot. Dar nu e logic.

Și nu vreau să se ia o decizie, indiferent care ar fi ea, profitând de prezența mea. Pentru că mi se pare josnic ca 25% dintre cei 30% votanți de pe listele electorale să ia o decizie. 25%. E ca și când, într-un bloc de 10 etaje, cei de la parter decid să dea drumul la căldură în august pentru că îi trage curentul. De la ușa deschisă des, că oamenii mai vin și acasă, nu dorm pe stradă. E logic? Asta nu se numește majoritate. Dar ce pretenții să am când în cărțile de matematică 12 e mai mare ca 16. Continuă lectura “REFERENDUM”

VIDEOGRAF LA NUNTĂ

De ce să aleg videograf la nuntă?

Mare mi-a fost mirarea să descopăr că există unele persoane care se gândesc de două ori înainte să rezerve un videograf la nuntă.

Motivul principal ar fi că au achitat avansul unui fotograf care surprinde destul de bine momentele. Singurul regret ar fi că nu ar putea înregistra dansul mirilor.

De ce să alegi videograf la nuntă? Îți zic eu.

  • Dansul mirilor va fi o coregrafie pe care ambii o veți visa noaptea și veți repeta pașii până vi se va acri, nu? Zic din experiență. Și dacă și la tine răspunsul este afirmativ, nu ți-ai dori să ai o înregistrare profi, nu o filmare de amatori? Eventual cu fundu-n sus, fără să surprindă lacrima mamei sau strângerea voastră de mână.

De regulă, invitatul care filmează dansul stă într-un punct fix, mai are pe lângă ei câțiva fani înfocați de-ai voștri care urlă și aplaudă frenetic, astfel că muzica este perturbată. Până începe dansul mai filmează o chiftea din farfurie. Să mai zic de calitatea îndoielnică? Continuă lectura “VIDEOGRAF LA NUNTĂ”

HOTEL SIRIUS

La începutul lunii septembrie am mers la mare, pentru o săptămână, datorită cursurilor CTMB. Nu voi scrie despre cursuri, căci nu ele fac subiectul acestui articol, ci despre cazare.

Hotelul l-am aflat destul de târziu, cu două zile înainte de plecare. Noi am optat pentru stațiunea Eforie Nord. Mai fusesem acolo, la hotel Felix, Alex a fost foarte încântat de mâncarea de acolo și condițiile decente, așa că era convins că și anul acesta va fi identic.

Dar iată că nu a fost. În 2018, câștigător a fost Hotel Sirius. Până și numele sună ciudat. Dar are 3 stele. Unde, zău că nu știu. Din ce am mai aflat anterior, din întâmplare, unul dintre criteriile pentru a fi clasificat la 3* e să ai un anumit spațiu în cameră. Îl avea. Dar altceva…

Și ca să fie mai ușor de lecturat articolul și să avem toți ceva de învățat din experiența asta, voi explica punctual, în funcție de criteriile de pe site-ul Infocons.

  • Să fie afișat firma luminoasă sau iluminată cu tipul, denumirea unității și însemnul distinctiv reprezentând categoria unității – Da, există. Știi vorba aia – numele măreților, pe toate gardurile. Măcar asta să fie. O casetă luminoasă, verde, cu numele mirobolantului hotel;
  • Existența unui parcaj auto în folosința structurii de primire cu un număr de locuri de parcare minim 20% din numărul spațiilor de cazare cu locuri delimitate de parcare și dotat cu coșuri de gunoi – Da, vis-à-vis de hotel exista o parcare (pe internet văzusem că este cu plată, dar noi nu am achitat nimic, am zis doar numărul de înmatriculare al mașinii la recepție), nu îi cunosc capacitatea, dar era măricică și deloc delimitate locurile. Absolut nicio linie nu era trasată. Primul lucru care mi-a sărit în ochi de cum am pus roțile în parcare au fost câinii. Mulți câini. Slabi. Aș putea spune că la Sirius umblă câinii cu covrigi în coadă, dar probabil umblă doar cu purici pe blană. Credeam că ne vom alerga prin stațiune, dar au fost docili. Parcarea este un teren viran împrejmuit cu un gard de sârmă, în care a fost turnată niște piatră albă care înghiontea roțile într-un fel de ți se umezeau ochii la auzul scrâșniturilor. Apoi, la coborârea din mașină era să calc într-un pampers folosit. Și nu era singurul gunoi. Deci coșuri de gunoi, ciuciu;

Continuă lectura “HOTEL SIRIUS”

WEEKEND LA MARE

Câteva zile pe litoralul românesc înseamnă gaură în buget. Mai mică, mai mare, depinde de posibilități. Am zis așa – mergem câteva zile la Olimp, musai trebuie să ajungem la Cireșica.

  • Am început simplu, la hotel. Așteptând să ne completăm toate documentele, îmi arunc privirea pe peretele recepției și mare, foarte mare mi-a fost mirarea să descopăr că o cameră dublă costa, pe noapte, 470 de lei, dacă am reținut bine. În fine, 100 eur, pentru un un pat și un duș cu apă caldă. Și, cred că, o farfurie de mâncare la micul dejun.

Am decretat amândoi că nu își merită banii, clar! Noroc că o rezolvam din timp. Nu e un hotel de 4*, chiar și cu accesul la piscină, la sala de sport, tot nu se justifică banii. Și nici nu cred că turiștii care au stat înaintea noastră în cameră și au agățat o sforă între aerul condiționat și geam au plătit atât de mult pe o noapte de cazare. Și nici ceilalți care și-au uitat o doză de bere pe aparatul de aer condiționat.

  • Prima de seară de weekend ne-am petrecut-o, așa cum ne-am propus cu ceva timp înainte, la Cireșica. Am făcut rezervarea cu o lună de zile înainte, așa că ne-am gătit și am plecat… la dans!

Continuă lectura “WEEKEND LA MARE”

TRANSFĂGĂRĂȘAN vs. TRANSALPINA

Ambele trasee le-am luat cumva din sens invers. Așa am crezut inițial, dar pe parcurs mi-am dat seama că m-am înșelat. Am stat peste o oră la o coadă imensă pe un drum de… vreo 4 curbe, pe Transfăgărășan. Pe Transalpina, în schimb, drumul a fost mai lin.

Eu am văzut ambele trasee pentru prima dată, într-un singur weekend. Sâmbătă Transfăgărășan. Duminică Transalpina.

Starea a fost cam aceeași, deci nu am fost entuziasmată la un traseu, comparativ cu celălalt.

Pe Transfăgărășan am intrat din Făgăraș (cum altfel?) și am ieșit la Curtea de Argeș. M-au luat emoțiile la început, când am văzut serpentinele și îmi imaginam că așa va fi tot drumul, mă tot uitam unde își fac oamenii poze, că eu nu văd niciun loc de oprit. Greșit – am găsit. Continuă lectura “TRANSFĂGĂRĂȘAN vs. TRANSALPINA”