Blog

Noi am avut nunta toamna, după începerea anului școlar și a celui universitar. Invitațiile le-am împărțit încă de după Paște, din aprilie, pentru siguranță. Adică cu vreo jumătate de an înainte pentru că nu mi-am făcut public inelul, să știe lumea că urmează marele eveniment. Și am încercat să mențin suspansul cât mai mult, până la împărțirea invitațiilor.

Deadline-ul l-am pus cu o lună înainte de nuntă, pe 15 septembrie, tocmai ca să avem timp să ne punem lucrurile la punct – în funcție de numărul invitaților prezenți, știam numărul de mese (meniurile necesare), numărul de aranjamente florale, de mărturii, de tort, place cardurile (căci au fost printate cu tot cu nume) etc.

Dar odată cu confirmările am văzut și cât de inventivi sunt românii. Sau #cespunromânii, vorba aia. Continuă lectura “REFUZURILE POTENȚIALILOR INVITAȚI”

Când am decis să ne luăm, primul pas a fost să căutăm local. Intenționam să ne căsătorim undeva în septembrie 2017 și ne-am apucat de căutări cu fix un an înainte. Mare ne-a fost surpriza să aflăm că nu mai erau date libere pentru septembrie, ci doar duminica. Sau găseai, dar la restaurante mici și…urâte.

În momentul în care decizi să faci vizite, PREGĂTEȘTE-TE SĂ RĂSPUNZI la întrebarea  –  Câți invitați preconizați că veți avea? Și așa triați foarte simplu toate localurile. În funcție de capacitate nu veți pierde timpul aiurea.

Noi am mers pe 150 de invitați, plus-minus.

Jubile

Jubile nu avea nicio dată disponibilă în luna septembrie. Demoralizator. Însă ne-au propus data de 7 octombrie. Am întors-o pe toate părțile – e post, nu e post, dacă plouă, dacă nu plouă, dacă ninge, dacă nu ninge, vai de capul nostru. Cu chiu cu vai încercam să ne împăcăm  cu gândul, dar ceva ne-a făcut să ne răzgândim și să nu acceptăm. Plus că ei trăgeau cumva de tine să iei mai repede decizia să dai avans, ca să aibă certitudinea ocupării datei.

• Salon Signature

Pe 7 octombrie aveau liber la The Signature, cel mai mare local al lor. Unul cu oglinzi, așa l-am numit eu și făceam eforturi să mă obișnuiesc cu poziționările în sală deși ni se părea cumva înghesuit – tavan jos, cam întuneric acolo, candy bar la intrare (poate greșea cineva nunta și se înfigea în prăjiturile de la intrare, fără să vadă nimeni). Adică nu aveai control asupra nunții. Continuă lectura “LOCALURI NUNTĂ”

Unde pun verighetele pentru biserică?

Eu am ales să le las în cutiuța în care ne-au fost livrate. O cutiuță albă, special concepută pentru inele, erau prinse cu două şnururi, iar în interior scria “lui” şi “lei”, pe italiană, aşa. Oricum ideea de pernuță nu îmi era pe plac, e desuetă, şi n-am mai vrut să aruncăm alți bani (i-am redirecționat la aranjamentele florale, circa 100 lei). Şi apoi, să ştii că slujba religioasă nu e deloc ca-n telenovele, nu vine niciun pui de om să aducă inelele la altar, călcând pe petale de flori…   Totul se desfășoară cam pe repede înainte, preotul vrea să aibă acces facil la verighete, nu să stea să le desnoadă și să se umple de nervi că au fost strânse prea tare și nu reușește să le desfacă rapid…

Mie mi s-a părut că prea mi le-a aruncat pe deget, dinainte să mă dezmeticesc că sunt în fața altarului.

Cutiuța de verighete e acelaşi drac ca pernuța, deci nu. Oricum ar trebui să fie mică, mică, să nu se bălăngăne în interior, iar dacă e pictată cu ceva specific evenimentului, nu mi-ar plăcea să o am în casă fo’ evăr end evăr. Puii mei, gata, s-a terminat, mă uit la poze și aia e. Mai pun, vorba aia, caseta, să văd cum îmi atârna trena.

Din ce beau şampania? Continuă lectura “(in)Utilitatea accesoriilor pentru nuntă”