Categorie: Uncategorized

Până în luna octombrie a anului 2015, o zi lucrătoare a săptămânii din viața mea arăta cam așa:

• Trezit, fumat o țigară;
• Mic dejun, fumat o țigară după masă;
• Pregătit, spălat, plecat de acasă – de acasă până la metrou fumam o țigară obligatoriu;
• De la metrou până la serviciu – fumam obligatoriu o țigară sau opțional două țigări (distanță era mai mare)
• Rezolvam treburile urgente, apoi ieșeam la una-două țigări consecutive.

………………țigări……………….țigări……………….țigări…………… țigări……………….

La plecare, la fel. Se relua procedeul. Continuă lectura “METODA ALEXANDRU”

A fost o vreme în care tânjeam după mersul la sală. Nu că aș fi eu vreo sportivă înnăscută, da’ puțină mișcare nu strică. Însă am renunțat rapid la idee, că n-am cu cine mă duce. De, nu se cade să mergi singur să alergi pe bandă…

N-aveam cu cine mă duce pentru că nu voiam la orice sală, ci la una „mai de fițe”, cu prețuri nu tocmai dintre cele mai accesibile. Da’ mna, speranța moare ultima… :))

Dar acu’ nu vreau să scriu despre activitatea mea sportivă, nulă, de altfel. Ci doar că datorită unor împrejurări, favorabile sau nu, am ajuns să văd cine Dumnezeului frecventează sălile de sport.

Și am ghinit câteva tipologii. Să le enumăr, deci:

– oamenii cu copii care frecventează sala mai ales în weekend la bazin. De, să se bucure copchii, să mai vadă și ochii lor niște apă cu clor, pe lângă pixelii din tabletă;

 

– bărbații care merg dimineața, la prima oră, cu cămășile atârnând pe umerașe sau costumele puse la conservat în învelitorile alea speciale branduite. Corporatiști, adică. Sau, mă rog, oameni de afaceri; Continuă lectura “SALĂ DE SPORT”

Am stat şi-am cugetat câteva zile cu privire la nunta regală. Aia de la mama ei, din Anglia, nu de la Braşov, unde a fost Marian Godină protagonist.

De regulă, încă de când am aflat de existența lui Meghan Markle în preajma Casei Regale, am avut un gust amar pentru că mi-a displăcut total. Și nu am ascuns deloc acest aspect. Mai ales când am aflat că are și operații estetice. Unde ai mai văzut tu față regală operată?

Kate îmi place de numa’.

Însă acum voiam să notez câteva aspecte pe care lumea uită să le aibă în vedere când comentează asupra rochiei, machiajului, coafurii. Câteva aspecte care s-au justificat prin articole ulterioare, când subiectul era deja disecat.

În primul rând, rochia mea de mireasă a fost creată din Mikado. Pe românește, un soi de tafta ca textură, cu mătase naturală în compoziție. Simplă. Guler bărcuță, ușor întors. Ca un guler, normal. Cu o fundiță în talie. Și dantelă pe spate. Am crezut că sunt simplă. Până am văzut-o pe Meghan. Continuă lectura “Meghan Markle”

Pentru prima dată în viața lui, Alex a plecat singurel (adicătelea fără nevastă) la țară. La ea, la nevastă. Și a muncit din greu, s-a înroșit tot de la atâta muncă, încât a doua zi a început să se cojască pe față.

Motiv pentru care Andreea i-a luat un scurt interviu. Să vezi cum e să trimiți pe câmp un om fără experiență.

 

Dragă Alexandru, ce ai făcut în weekend?

În weekend am fost cu socrul la țară, că m-a invitat. Și datorită faptului că am amânat excursia cu soția, am deservit via pentru că, la rândul meu, o să am pretenția să mă bucur de secretele lui Bachus.

Ce a însemnat deservirea viei?

M-am pârjolit la soare, am cărat crăcile tăiate.

Crăcile tăiate de cine?

De tataie, de „ta-su mare al soției”. Eu am ținut via, am ținut crăcile netăiate din vie de socrul meu și m-am jucat cu focul, am dat foc la crăcile tăiate. Am stricat chibriturile că eu sunt fost fumător de 5 ani, foloseam bricheta, nu chibriturile rustice, și au mai rămas unele nearse pentru ziua următoare.

Ce lucru nou ai experimentat?

Legatul viii, mersul cu căruța după 20 de ani de nemers, aruncatul cu pietre dupa câini.

Ce-ai avut cu câinii?!

Au venit, mi-era teamă de ei, calul și căruța au rămas în colțul celălalt al viei. De asemenea, și ochelarii erau lângă căruță.

Nu ai avut ochelarii?!

Păi nu, ca să mă bronzez fără urme. Mi-a fost teamă că vin câinii, îmi înhață ochelarii și o iau la fugă. Continuă lectura “MUNCITOR CU ZIUA”

– Hai, hai, mai repede, strigă Alex după Andreea, disperat că nu ajungem la timp ca să putem lua lumină.

– Acum, acum.

Pe drum spre biserica unde ne-am cununat am tot văzut ciorchine de enoriași în drum spre alte lăcașuri și adunări naționale în fața lor. Am ajuns și noi cu 5 minute înainte de miezul nopții (cu mașina, bineînțeles), până ne-am găsit locul, hop, a și ieșit un creștin cu lumânarea aprinsă din biserică.

Din spatele nostru, se aud câteva babe șușotind.

– Ia acum.

– Nuuu, așteptăm să iasă preotul. Trebuie să iasă acum.

– Da, de obicei așa făcea.

– O fi biserica plină?

– Da, cred că da. Hai, întinde și tu mâna…

– Nu, nu, lasă că iese preotul și o să vină așaaa și iese din biserică și trece pe aici și se duce în cimitir.

După 10 minute iese pretotul țanțoș. Mai durează tot cam atât până ajunge în dreptul nostru.

Andreea îți întinde mâna și ține lumânarea ei mică la flacăra preotului până se aprinde. Popa face un pas, lumea buluc pe lumină și Andreea…rămâne blocată în fața popii. Se lasă ușor pe genunchi, că babele-s mai pitice și nu vrea să riște să rămână cheală. Popa zâmbește falnic, fericit. Că e în centrul atenției, nu de alta. Andreea se face tooot mai mică.

Alex își întinde sfios lumânarea, dar nu prinde lumină. Încearcă la al doilea popă. După 30 de minute, după ce mă învârte prin curte – hai în cimitir să cântăm, hai să aprindem o lumânare, hai să… bate un pic vântul și îi stinge lumina. După sufletul omului, îi zic. Continuă lectura “ÎNVIERE”