Deseori stau în mașină, pasager fiind, și adulmec hrana. Un’ să fie, oare? Parcă simt miros dinspre Răsărit, să purcedem!
Mda, mă simt ca Scufița Roșie, dar ce să vezi, de multe ori îmi lipsește ba scufia, ba coșul.
Stomacul îmi ghiorțăie, mă bosumflu că Alex nu oprește să îmi fac plinul, dar nu e ca și când n-aș fi destul de scarandivă încât să mănânc orice.
Și atunci apelez la Sfântul Google. Las Facebook-ul deoparte, opresc muzica preferată care răsuna în boxele mașinii și caut restaurante în zona X. De multe ori, rezultatul îmi indică un top de pe TripAdvisor.
Și începe scrolatul:
– încep să despicul firul în patru la denumire. Na, poate un nume nu-mi place și nici nu îmi inspiră mâncare gustoasă.
– verific specificul: italian, vegan, tradițional. Italian… Pasta, pizza, mhmmm… Gura apă-ți face. Îngrașă! Tradițional, sosuri, mâncare gătiiiită, mmmm, îngrașă!
– programul: se întâmplă – rar, dar se întâmplă, să fim prea matinali pentru unele localuri și e bine să verificăm să nu dăm cu nasul de lacătul de la intrare. 😅
– intervalul de prețuri: de ce să fim ipocriți să spunem că noi mâncam doar la fine dining, că nu avem copaci cu bani în fața blocului 👀
– recenzii: a fost gustoasă mâncarea? Cam ăsta e singurul aspect pe care îl spicuiesc din comentarii, însă de multe ori aflu că durează mult până vine comanda, că ospătarii sunt așa și așa, că mâncarea a fost crudă, că a fost arsă, că a fost iute/insipidă etc.
– dacă anunțul e organic: dacă e sponsorizat îmi ridică un semn de întrebare, deși poate cataloghez greșit și e un local nou deschis, căruia nu mulți oameni i-au trecut pragul pentru a urca organic în top. Însă, vorba aia – trăim în România șiiii parcă nu e bine să ai încredere nici in umbra ta. 😬 Însă, ce îmi place și mai mult, cu ghilimelele de rigoare, e atunci când văd un anunț sponsorizat al unui restaurant pe care l-am vizitat și a cărui mâncare nu mi-a plăcut. Deci pentru mine nu are sens.
– pozele: ma interesează și cum arată localul, dar nu ca să deduc dacă se păstrează distanța fizică, însă îmi dă o stare de bine și parcă îmi miroase a proaspăt prin ecran. Știii, am mai dat de localuri în care miroase a aer închis, combinat cu mâncare, fețele de masă erau așa, moi, nu bățoase, apretate șiiii… nu-mi place. Însă, mă uit și peste acele imagini hashtag-uite #instafood să văd una alta. Nu că aș mânca fix acele meniuri, însă îmi dau seama de proporții, de atenția la detalii și ingrediente. Doamne, câte tipuri de salată Caesar există. Hai că vă dau și-un pont: una dintre cele mai bune salate Caesar (ultima, de altfel) am mâncat-o La Bettola, în Bacău.
– adresa: dacă ne e drum, să nu ocolim zeci de km din punctul A până în punctul B.
– meniul: îmi saltă inima când văd în dreptul localului că îmi face trimitere la MENIU. Parca îl întâlnesc pe ZEUS. Însă fericirea nu durează mult:
*meniul există, dar oferta mă dezamăgește
*meniul există undevaaaa, în analele site-ului
*meniul există undeva pe site, dar nu se încarcă 🤷🏼♀️
*meniul este o poză pe care o tot amprentez ca să aflu ce vreau să mănânc și cât costa – mărește, micșorează și fă N repetări
*meniul este într-o altă limbă, cu ingrediente netraduse. Acu’ să-mi fie cu iertare, dar la coada vacii nu se aude de scaglie, de exemplu
*meniul existăăăă undeva pe Facebook, dar trebuie să scrolez printre sutele de poze de acum 2 ani ca să il găsesc. Și, colac peste pupăza, e și expirat.
*butonul care mă trimite la meniu mă duce, de fapt, pe pagina de Facebook unde am toate informațiile legate de contact, poze frumix, activitate, dar ofertă ioc.
Ei, dar partea cea mai cea este atunci când NU există trimitere la meniu. Iar dacă mă apuc să caut pe Sfântul Google, reiau o parte din acțiunile de mai sus. 👀
Fraților, când aveți un restaurant, o cârciumă, o bodegă, un împinge-tava sau ce vreți voi, afișați la intrare meniul.
Ne părea și nouă dubios până acum când mergeam la promenadă și dădeam cu nasul în meniuri postate la intrarea în local. Însă, hei!, odată cu înaintarea în vârstă ni se pare chiar obligatorie această mișcare.
Deci afișați meniul la intrare! Intrarea în local sau intrarea pe site!
Nu întotdeauna ai timp să te așezi la masă și să frunzărești meniul fizic. Nu atunci când vii de la Cluj la Bucuresti, vrei să vizitezi Cetatea Albă Carolina și să dai o raită prin Sibiu, dar să ajungi acasă înainte de ora 22.00 că vine Covidul cu furca. 👀
Și e tragic pentru acei afaceriști care, efectiv, pierd clienți. Dintr-o ignoranță. De principiu, pe un hămesit nu îl interesează povestea familiei sau faptul că ai ateliere de făcut cocă, de pildă, ci strict oferta gastronomică. Trăim în niște vremuri în care vrem să plecăm oriunde vedem cu ochii, numai să nu stăm în casă și, din păcate, suntem condiționați de un anume program. Nu ne permitem să întârziem pe drum și nici nu e sănătos să hălăduim munții cu burțile goale.
Milităm pentru afișarea meniului. Aaa, afișarea meniurilor actualizate. Am mai întâlnit și varianta când meniul spunea că există o supă a zilei, dar ospătarul ne-a retezat-o scurt: nu avem. Puii mei, pe site de ce scrie ca aveți și mai și variază?! Blanc.
Dacă mai zic și de afișarea gramajelor, deja exagerez… Numai cine nu e la dietă nu știe care e treaba cu cântăritul alimentelor sau cu produsele alimentare. Ați fi curioși câte alimente sănătoase sunt, de fapt, parte din categoria celor novice. Dar despre asta discutăm altă dată.