În august 2019 am plecat, cu cățel, cu purcel, în Bucovina. Și pentru că altă rută înspre această zonă a țării nu există, am luat-o frumușel prin sate, comune și orașe unde, dacă se circulă regulamentar, acul kilometrajului scade dramatic, comparativ cu o raită dată pe autostrada.
Asta înseamnă, bineînțeles, ore bune de stat în trafic pentru că… de ce nu?
So, plecați devreme de acasă, lihniți pe drum, am zis să nu ne abatem la vreun local că mai pierdem cel puțin o oră până se gătește comanda noastră.
Las că mâncăm noi la Suceava, când ajungem.
Mergând noi pe un european destul de liber, dăm cu ochii de o construcție mare și vedem scris Hanul Ancuței.
Da, acel han al Ancuței. Probabil vă amintiți cartea și poveștile care ne-au mâncat ficații în școala generală.
Oprește, oprește!
Săracu’ Alex a mai mers 3 kilometri până a reușit să tragă pe dreapta, să aibă vizibilitate pentru întors și nici să nu încurcăm circulația sau să ne pupe altcineva… în fund.
Am parcat frumos la șoseaua, în soarele arzător, și am purces înspre intrarea în han. Reține! Intrarea este cea de la lângă benzinărie. Noi am parcat în capătul celălalt, dar n-a fost foc.
Mare și rece. Adică atmosfera a fost frumoasă pentru o zi toridă de august. În schimb, prețurile cam măricele ni s-au părut.
N-am comandat cine știe ce specialități – doar câte-o supă și un desert. Și am scos din buzunar puțin peste 80 de lei.
Însă, aici voiam să ajung. Ca să vă faceți o idee pentru următorul vostru periplu, să aveți un buget rezonabil, aruncați un ochi peste meniul valabil la momentul pentru care vorbim – august 2019.
Da, bine, poate că în costul mâncării este inclus și taraful care se plimbă printre mese, iar cântăreața îți mângâie auzul cu trilurile ei. Ei, dar mai bagi mâna ușor în buzunar.
Călătorii sprâncenate și poftă bună!
