LOCALURI NUNTĂ

Când am decis să ne luăm, primul pas a fost să căutăm local. Intenționam să ne căsătorim undeva în septembrie 2017 și ne-am apucat de căutări cu fix un an înainte. Mare ne-a fost surpriza să aflăm că nu mai erau date libere pentru septembrie, ci doar duminica. Sau găseai, dar la restaurante mici și…urâte.

În momentul în care decizi să faci vizite, PREGĂTEȘTE-TE SĂ RĂSPUNZI la întrebarea  –  Câți invitați preconizați că veți avea? Și așa triați foarte simplu toate localurile. În funcție de capacitate nu veți pierde timpul aiurea.

Noi am mers pe 150 de invitați, plus-minus.

Jubile

Jubile nu avea nicio dată disponibilă în luna septembrie. Demoralizator. Însă ne-au propus data de 7 octombrie. Am întors-o pe toate părțile – e post, nu e post, dacă plouă, dacă nu plouă, dacă ninge, dacă nu ninge, vai de capul nostru. Cu chiu cu vai încercam să ne împăcăm  cu gândul, dar ceva ne-a făcut să ne răzgândim și să nu acceptăm. Plus că ei trăgeau cumva de tine să iei mai repede decizia să dai avans, ca să aibă certitudinea ocupării datei.

  • Salon Signature

Pe 7 octombrie aveau liber la The Signature, cel mai mare local al lor. Unul cu oglinzi, așa l-am numit eu și făceam eforturi să mă obișnuiesc cu poziționările în sală deși ni se părea cumva înghesuit – tavan jos, cam întuneric acolo, candy bar la intrare (poate greșea cineva nunta și se înfigea în prăjiturile de la intrare, fără să vadă nimeni). Adică nu aveai control asupra nunții.

Altfel, aveai toate șansele să auzi muzica de la localurile din preajmă, ceea ce nu era visul nimănui.

Nu recomandăm din cauza sălii, nu era nici pătrată, nici rotundă, nici dreptunghiulă, nici trapez, era cu colțuri. Invitații nu se vedeau unii cu alții, de altfel și intrarea se făcea direct pe ringul de dans. Și pe site îl recomandă ca fiind pentru oameni sofisticați.

Din punct de vedere al business-ului, proprietarii aveau un spațiu disponibil și au decis să îl fructifice.

Dacă mai punem la socoteală și franjurii care atârnau din tavan (nu le-am înțeles logica) și pe care îi fâlfâia aerul condiționat… Iar o grădiniță se afla undeva în spate și bănuiesc că era vorba despre un petic de pământ pe care nu s-a construit nimic și acolo erau trimiși fumătorii. Că la restul saloanelor din Pipera, fumătorii fac trotuarul, vorba aia, să își consume viciul.

Iar ca să înțelegi mai bine întortocheala sălii o să încercăm să îți explicăm – Intrai în salon, coborai 3 scări. Vis-à-vis de intrare se aflau ușile bucătăriei care se tot deschideau. Și știi cum arată ușile alea de lemn care se deschid în ambele direcții. În dreapta ieșirii se afla prezidiul, cu o oglindă mare prinsă de perete (poate vrea mireasa să se rujeze sau vreo invitată să se retușeze, căci toaleta nu prea știu unde era).

Dincolo de intrare, în dreapta era un perete. După el se aflau, surpriză, niște mese! Cumva în stânga prezidiului erau poziționate. Restul meselor, nu multe la număr erau așezate în dreapta prezidiului.

Formația nu se știe unde putea să cânte, căci loc pentru ea nu prea era. Poate doar în stânga intrării, adică fix la ușă, vis-à-vis de prezidiu. Nu recomandăm neam!

  • Salonul de la Decebal

Este exact salonul de la Piața Muncii, ieși de la metrou înspre Biserica Sf. Constantin și Elena, și hop, dai în salon. Pentru Alex era perfect, căci cobora în papuci din casă să vadă dacă e pregătit localul.

Parcarea era în interiorul curții, plină de  niște cratere maaari, de zici că încă se săpa la metrou. Accesul este un pic dificil, în sensul că trebuie să vii dinspre spitalul Victor Babeș ca să ai intrare directă. Altfel ocolești.

Nu l-am ales pentru că acolo este o clădire înjumătățită, un salon are intrare prin față, celălalt prin spate. Aveam toate șansele să ne trezim cu persoane total necunoscută la mesele noastre. Mai ales dacă nici invitații nu ne cunoșteau – nici pe noi, nici părinții.

În salonul de la stradă, cel puțin, știam și din poze că se află un copac fix în mijlocul ringului de dans. Ceea ce un pic absurd – e ca și când am face dansul ploii undeva într-o pădure, deloc sexy.

Phoenix Cernica

Phoenix a fost al doilea restaurant pe care l-am vizionat. Am apreciat spațiul verde, iarba, pe românește, locurile de parcare, priveliștea în sine. Dar în momentul în care am intrat în local m-a izbit un iz de rurălism. Nu m-au impresionat cam deloc ferestrele alea mari care ocupau 80% dintre pereți, podeaua din parchet pe care se aluneca mai ceva ca pe patinoar.

Și apoi, ei fiind un restaurant riscam ca pe pajiște, la prânz sau seara, să găsim niște fețe necunoscute, ceea ce mi-ar fi displăcut complet – să se amestece invitații mei cu persoane necunoscute.

În plus zona bucătăriei era cam la stradă, respectiv foarte aproape de o potecuță care ducea la lac. Nu foarte inspirată poziționarea ei, deși asta permitea o vedere panoramică asupra lacului. Dar știi cum e… prima impresie contează. Iar pentru noi am impresia și că era destul de micuț. Nu mult, dar orișicum.

Apoi, ne-a fost prezentată opțiunea piscinei. La câțiva metri de restaurant există o piscină în aer liber cu câteva mese la umbră. Pentru noi nu ar fi fost cea mai bună opțiune, căci ar fi trebui o temă mai văratică, cu rochie vaporoasă, costum lejer, na, ceva mai comod.

Sau, pe scurt, nu ni s-a părut deloc profi ca respectiva doamnă care ne-a povestit despre local, a venit cu un copil foarte răzgâiat și obraznic. X-lesculeeee, fii cuminte! Ia jucăria de acolo. Foarte irascibilă. De asemenea, chiar dacă tu ai-nu ai nuntă, piscina nu se închide. Faci poze, iar pe fundal ai oameni în costum de baie. Alex abia a așteptat să plece de acolo.

Aristocrat Event Hall

Scump. Ni s-a părut cumva prea plastic totul, cu modele pe pereți, noi voiam ceva mai simplu, adică localul să nu eclipseze mireasa. Am fost mirați când am ajuns acolo, la recepție, și până s-a eliberat agentul, am răsfoit o revistă în care erau prezentate vedetele care le-au trecut pragul și probabil și unele care urmau să o facă. Mă rog, reclamă…

Andreea avea senzația că e actriță într-o telenovelă, cu un majordon cu mănuși albe, care lua cu grijă cheile din recepție și ne prezenta localurile. Un pic prea mult, din punctul ei de vedere. Era stresul și mai mare, când o mireasă își dorește, de fapt, să fie relaxată. Parcă te panichează mai rău că totul ar trebui să fie ceas, când pe tine poate nu te reprezintă asta…

Așadar, în majoritatea localurilor în care am intrat, locul pentru formație era vis a vis de ușă. Adică intrai și te izbeau luminile, dansurile celor plătiți să facă asta.

În ceea ce privește cortul, ei bine, e impresionant. Și foarte alb. Formația era cumva plasată în dreapta intrării, iar mesele organizate în stânga. În centru era spațiu liber, de dans. În fața lui, era o mică grădiniță în care era permis accesul oricui. Mie mi s-a părut prea artificial și tras de păr, în ciuda faptului că ne-a fost recomandat datorită aerului condiționat care nu bate direct pe invitați, ci înspre tavan, cumva.

Simfonia Ballroom

Aici fuseserăm în luna iunie 2016 la o nuntă și ne plăcuse că era destul de mare, salon aerisit. Noi am fost la cel de pe Dimitrie Pompeiu. Când eram invitați nu l-am găsit pe hartă, așa că ne-am trezit în Pipera unde una dintre soacre aproape că ne lua pe sus, să intrăm în local, să ciocnim un pahar de șampanie.

Când am vrut să arvunim, am mers la cel bun. 🙂 Are parcare în curte, pază, fumătorii își consumă viciul în fața intrării sau un pic în lateral unde e amenajată o masă cu scaune.

 

Restaurant Riviera

Eu, adică Andreea, fusesem la un botez care a avut loc la Riviera, dar nu recent. Din ce îmi aminteam, părea decent. Când am ajuns la fața locului… NU! Miroase urât din cauza lacului, nimeni nu mișcă în fața șefei (probabil dacă ai o dorință specială, trebuie să aibă aprobarea ei, altfel nu se poate). Este mic.

Meniurile pornesc de la 55 eur, în mare, dar, la fel, sunt destul de românești.

The President

Restaurantul se află în Parcul Tei, ai vedere la lac, piscină. Coborârea era un pic în pantă, iar ca să poți ajunge în restaurant probabil ar fi trebuit să străbați celelalte saloane pe de-a lungul.

Mi-au plăcut saloanele mari, foarte mari (erau mai multe săli, de diferite mărimi, astfel că nu îți face griji dacă ai 50 de invitați sau 300), nu erau încărcate, ci simple. Îți ieșea o nuntă rafinată. Ce m-a dezamăgit, pe mine, mă, Andreea, pentru un meniu de circa 75 eur+ a fost însuși meniul care mi s-a părut că nu se ridica la nivelul locației. Doamna de acolo, ok, foarte drăguță, amabilă, îți explica tot ce aveai nevoie, însă la banii ăștia să dai un aperitiv românesc, cu salam de Sibiu și la fel principal să pui în farfurie pulpe de pui dezosate mi s-a părut deplasat. Așa că, fără regrete, am plecat mai departe.

De reținut!

La orice vizionare, nu uita să întrebi de remiză! De regulă e 10% peste meniu, căci altfel ar părea prea scump și lumea ar evita să contacteze localurile respective. Nu uita că poți negocia, ca remiza să dispară și să fie inclusă în prețul inițial al meniului.

 Colonial Club Cernica

A fost primul local vizionat. Pentru că era aproape de casă, am zis să începem dintr-o parte și am început din Cernica. După multe alte vizite am și decis. Colonial a rămas. Așa că nu este foarte greu să vorbim despre experiența de aici.

În primul rând, am avut un event manager – Flori. Flori este o tipă drăguță, uneori obosită, dar nu aberează când discuți cu ea.

Nouă ne-a dat diferite sfaturi și ne-a spus lucruri pe care nici nu le știam, dar nici nu ne trecea prin gând să le avem în vedere.

De exemplu, nu alegeți meniuri burdușite. Nunțile au loc seara – oamenii mănâncă din timpul zilei (mai puțin mirii, socrii, nașii că sunt pe fugă de la prima oră). În general, friptura rămâne în farfurie. Pentru că în Ardeal e altă logică, am lăsat garda un pic jos și am zis ok, hai să adăugăm la felul principal încă o bucată de carne. Contra cost. Ne-a explicat tipa că nu are sens să facem asta, dar cu ardeleanul nu te pui… Cum să stea el cu burta goală?…

Față de alte localuri, prețul meniului a fost ridicat și nu am avut inclus nici tortul, nici candy bar-ul, nici aranjamentele florale. În schimb, poți beneficia cu încredere de covorul roșu de la intrare, stâlpișori, decoruri pentru grădină, suporturi pentru lumânări, mese de cocktail afară, huse elastice pentru scaune (nu din satin, că ai toate șansele să aluneci pe ele) și, poate, câteva alte surprize.

Accesul e destul de dificil pentru invitații care nu au mașină, fiind nevoiți ori să ia un taxi, ori să se cupleze cu cineva care are transport. Restaurantul are posibilitatea de a chema un taxi, tind să cred că și în zori se aciuează vreun taximetrist acolo, deci lipsă de auto nu va duce nimeni.

Am apreciat spațiul mare, liber, faptul că puteai respira, nu este înghesuit, ca în Pipera. Spațiul de fumat este în interior, în grădină, nu stă nimeni la bordură, ca în Pipera.

De locuri de parcare nu duci lipsă – bașca sunt unele amenajate chiar în fața locației, iar pentru cei care nu mai găsesc vreunul liber, câmpul e mare.

Ai peisaj de poze – ori în grădină, printre copaci, în leagăn, pe măsuțele puse de ei în iarbă sau chiar pe ponton.

Meniul. La meniu poți face câteva combinații, în funcție de preferințe. Nouă ni s-a părut un pic exotic crevetele din aperitiv, astfel că abia am așteptat să scăpăm de el, iar la pește am ales somon și a fost atât de bun, încât mireasa l-a ras din farfurie!

Aranajmentele florale nu sunt incluse în preț. Nu naturale, adică. Poți opta pentru niște globuri albe din flori artificiale, gen hortensie. Nu arată hidos, dar la câte cheltuieli include nunta, ce mai contează o mie de euro pentru aranjamente? 😀

Pentru celelalte articole necesare în organizare, Flori îți poate recomanda furnizorii cu care lucrează, deci nu îți face probleme dacă stai prost la acest capitol.

E important de știut că mâncarea este pregătită chiar acolo și există un ospătar la două mese. Noi nu am avut plângeri în privința asta.

În ceea ce privește data, aveau două disponibile în septembrie – 23 și 30. Până ne-am gândit noi mai rămâsese doar 30, dar formația nu era liberă, așa că am trecut în octombrie.

 

 Palatul Mogoșoaia

La Mogoșoaia, când am fost noi să ne interesăm pentru nuntă, meniul parcă era undeva peste 70 eur și localul de sine stătător unde ne puteam desfășura era o clădire veche – cum intri pe poarta de după alee, în stânga, sezonier e și restaurant acolo. Și aveam varianta parterului unde era două încăperi despărțite de un hol și, evident, pereți și uși, sau varianta etajului care era în formă de L, și o sală unde… Mă rog. Ideea e că nici acolo, nici dincolo, invitații nu se vedeau unii cu alții. La parter, probabil mirii ar fi trebuit poziționați pe hol, iar familiile una hăis și alta cea. Și zic că mirii ar fi trebuit la mijloc, tocmai ca să nu se supere familiile fiecăruia. Oricum, locul era insuficient.

Altfel, la etaj, încăperea de care ziceam mai sus, avea cumva rolul de a adăposti formația/DJ-ul sau să fie o sală de bal. Te duci, dansezi, apoi te întorci la masa de la balcon să mai înfuleci ceva. Mesele erau, de fapt, o masă lungă, ca la țară. Mai lipsea banca, dar era înlocuită de scaune.

O altă opțiune pe care o ai acolo sunt corturi amplasate în grădină – mai aproape sau departe de lac. Nu am multe informații despre ele pentru că suma de închiriere a cortului și…atât ajungea undeva la câteva mii de euro. La care se adăugau celelalte costuri ale meselor, scaunelor, curentului etc.

La ieșire, apoi, am observat încă o construcție, cum intri efectiv în parc, în dreapta. Acolo tot un restaurant pare a fi, nu prea frecventat, dar tot în formă de L.

Arăta drăguț, ca-n filmele americane, cu tablouri pe pereți, geamuri mari, dar nu mi s-a părut deloc potrivit pentru un astfel de eveniment. De altfel, nici nu ni s-a vorbit despre el, deci… Nu cunoaștem date despre utilitatea lui.

Palatul Știrbey

Ei, la Palatul Știrbey accesul nu e atât de facil. Trebuie să suni, să faci o rezervare, să te prezinți la ora aleasă (și nu prea), să îi spui paznicului cine ești și ce cauți, blablabla, te invită să mergi la o anume căsuță unde o găsești pe duamna X. Procedura asta absurdă te sperie un pic.

Adică accesul în Palat sau, mai bine zis, în Parc nu mai este liber, nu poți face un pas fără a fi monitorizat. Ideea e că am ajuns acolo și am așteptat ca duamna X să își termine o altă întâlnire. Nu mi s-a părut profi deloc acea duamnă, reprezentant de vânzări. În primul rând, aparența contează. Și duamna nu era deloc frumos îmbrăcată – colanți pe ea (și nu o avantajau maxim) și o vestă-bluză cu vedere la buric, niște sandale cu un toc prea înalt pentru parc, un fel de șenile, și pe ea se fâlfâia, pentru că bătea vântul, o vestă croșetată. Mă rog, repet – prima impresie contează și pentru mine nu a fost deloc profi! În al doilea rând, am mers ca într-o expediție, până într-un anumit punct, alături de alte cupluri. Aș fi preferat exclusivitate, dacă tot a trebuit să mă programez pentru vizionare.

În ceea ce privește tranzacția, adică plata corturilor (erau de mai multe dimensiuni), totul se făcea bancar, parcă prin CEC, o chestie. Probabil s-a ars o dată și acum voia garanție. Problema era pentru cei nu aveau cont cu mii, sute de mii de euro ca să își poată garanta meniurile, mirii plătind mâncarea din dar…

Adică Palatul Știrbey nu se adresează plevei. Nu mi-au plăcut corturile pentru fie unele erau exagerat de mari, fie mult prea mici, iar din ce îmi amintesc parcă două erau și alăturate. Nu am mers eu în viața mea în prea multe corturi, dar podeaua era cu denivelări (da, sunt o scarandivă), baia nu inspira încredere maximă, probabil frig (adică sigur). Mult prea scump pentru ceea ce ofereau. La fel, din ce îmi amintesc, cu parcarea stăteau cam prost, în sensul că la câte corturi erau acolo, în parc, capacitatea parcării exterioare era foarte, foarte mică. Iar în interior, la fel, nu era loc suficient.

În ceea ce privește mâncarea, e drept că au un restaurant acolo (disponibil pentru evenimente, dar mic, singura opțiune pentru noi ar fi fost să punem mese și pe terasă, dar nu ne garantau că nu aveau clienți care să servească masa acolo), dar nu mai știu dacă se gătea acolo sau nu. Tind să cred că nu, ținând cont de sutele sau miile de persoane care puteau intra acolo, în același timp. Ca invitați la nuntă mă refer.

Menționăm ca opiniile nu sunt actuale, sunt la nivelul anului septembrie 2016, la momentul în care ne căutam local pentru nuntă. Poate unele localuri au mai făcut îmbunătățiri sau poate unele au regresat.

 

 

Lasă un răspuns