REFERENDUM

Bună! Sunt Andreea și voi avea o stare de #boicot weekendul acesta*. Recunosc că de regulă merg la vot, dar de data asta îmi voi vedea de treaba pe care o am sau pe care voi încerca să o am.

Citeam deunăzi un articol despre referendum – de ce să mergi, de ce să nu mergi, de ce să votezi da, de ce să votezi nu. Motive bazate pe comentariile din social media ale diferiților anonimi sau persoane publice. Și, deși am avut un sentiment de ezitare, am avut stăpânire de sine și mi-am menținut decizia.

Bun – dar eu de ce nu merg? Pentru că nu mi se pare bine formulată întrebarea. De ce se scarpină cu mâna stângă la urechea dreaptă, având, totuși, toate membrele funcționale, la locul lor? Pentru că pot. Dar nu e logic.

Și nu vreau să se ia o decizie, indiferent care ar fi ea, profitând de prezența mea. Pentru că mi se pare josnic ca 25% dintre cei 30% votanți de pe listele electorale să ia o decizie. 25%. E ca și când, într-un bloc de 10 etaje, cei de la parter decid să dea drumul la căldură în august pentru că îi trage curentul. De la ușa deschisă des, că oamenii mai vin și acasă, nu dorm pe stradă. E logic? Asta nu se numește majoritate. Dar ce pretenții să am când în cărțile de matematică 12 e mai mare ca 16.

Altfel, aș fi preferat să mă întrebe verde-n față – sunteți de acord cu schimbarea paragrafului X din Constituție cu paragraful Y care definește Z? Nu generic – Sunteți de acord cu modificarea… Știi cât de ușor se pot schimba hârtiile între ele? Știi că există un partid majoritar, da? Știi că toate articolele, legile sunt scrise atât de alambicat încât trebuie să le citești de două ori, cu Dex-ul în față ca să poți înțelege ce a vrut să zică autorul?

De fapt, așa cum am trăit până acum, așa putem trăi și în continuare, iar o întrebare mai pertinentă mi s-ar părea aia în care lumea e chestionată cu privire la acceptul căsătoriilor persoanelor de același sex. 

Că actualul referendum nu schimbă nimic altceva decât 2 cuvinte pe o hârtie**. Cuvinte care nu au nicio valoare. Din punct de vedere logic, dacă referendumul trece și acei soți vor deveni soț și soție, femeie și bărbat nu înseamnă că Gigel nu se va mai ține de mână cu Marcel sau că Otilia nu se va mai pupa cu Liliana. Sau, gândindu-mă că soți e pluralul unui soț, nu înseamnă că prin actuala formă a Constituției se reglementează faptul că familia este constituită din doi bărbați.

Așa e limba română – soț + soție = soți.

Cum dacă luam femininul soațe în discuție și îl punem în Constituție nu înseamnă că se permit căsătoriile doar între soațe, adicătelea femei. Chiar așa, nu e cumva discriminare? Dar să nu mai pun paie pe foc. Aici e vorba de nuanțe, de faptul că cineva profită de analfabetismul nostru. La maximum.

N-o să încep a spune că sunt lucruri mai importante de făcut, că cine vrea să vadă, vede. Dar de ce nu se face un referendum pentru castrarea pedofililor, de exemplu? Că un adult își dă consimțământul pentru a avea o relație cu o persoană de același sex. Dar nu copil nu cred că acceptă abuzul sexual al unui adult. Ei, pentru asta chiar aș fi ieșit din casă, să merg la vot. Dar nu. Cum zic unii, e vorba despre dezbinare. Nu e suficient să fii prost în cuibul tău, e bine să dai din cioc, să afle mai mulți.

Pe de altă parte, așa cum citisem prin alte părți, România este membră UE. Ceea ce înseamnă că dacă la nivelul Uniunii se decide că se permit căsătoriile persoanelor de același sex, România va trebui să se alinieze. Greșesc? E drept că poate vor începe iar discursuri tăioase, că se riscă multe în acest fel, dar na. Unde-i ordin, cu plăcere. Parcă așa era zicala românească.

Ah, apropo, îți amintești de acea decizie istorică prin care un român a obținut dreptul de a se căsători cu iubitul american, doar pentru simplul fapt că la nivelul UE, mai precis în cadrul Curții de Justiție, s-a decis că niciun stat membru nu poate îngrădi drepturile unui cetățean al unei țări non-membre a Uniunii? Surpriză! Un român s-a căsătorit cu iubitul ÎNAINTE de organizarea referendumului. Șoc și groază! În ciuda faptului că România nu s-a putut impune în refuzul de a-i acorda dreptul de căsătorie unui cetățean străin, românul s-a căsătorit cu el! Și ceva mă face să cred că niciodată nu se vor căsători, în România, doi români/două românce de același sex. Fie pleacă prin Italia unde, la fel, a fost un precedent, fie își caută un partener străin.

Și, încă ceva, am văzut zilele astea tot felul de postări ilare sau grețoase – de la persoane care se declară pro referendum pentru simplul fapt că au crescut în familii cu valori creștine bine închegate, la flyere puse în ambalajul pâinii, evident, pe pâinea noastră cea de toate zilele, neetichetată, astfel încât să nu știi pe cine să venerezi sau cine îți provoacă greață.

Că tot a venit vorba despre valorile morale creștine, cum se explică acele cazuri de călugări sau preoți homosexuali. Biserica ce susține? Că nu există, că au fost excluși? Pentru că intuiția mea feminină indică faptul că acei preoți încă slujesc în biserici, iar creștinii le pupă mâinile la împărtășanie…

Nu uita, de altfel, că la fel de imoral creștinește e să ai o relație, femeie fiind, cu un bărbat care ți-ar fi putut fi tată. Sau viceversa. Sau, spune-mi tu, cât de moral creștinește este să ai 5 căsătorii la activ? Majoritatea soațelor duse în fața altarului. Juri credință, vorba aia, oricărei crăcite. Oricărei…

*Acest articol reflectă doar poziția Andreei. Pentru  relație stabilă, de lungă durată, Alex nu este implicat și, pentru că e major și vaccinat, decide singur ce va face pe 6 sau 7 octombrie.

** Nu se apucă niciun gay, pe 8 octombrie, să fure copiii, să se ducă în orfelinate să îi adopte, nu vor exista atingeri sau reacții dubioase între bărbați pe stradă (observ tendința de a vorbi despre gay, homosexuali, mai puțin despre lesbiene, ceea ce mă face să mă întreb – sunt acceptate relațiile între două femei). De frică. De teama privirilor, de reacțiile oamenilor din jur. Recunosc, nici eu nu agreez așa ceva, deși am văzut, în străinătate astfel de cupluri. Îți stârnește, într-adevăr, curiozitatea, dar permite-mi să cred că niciodată nu vei vedea, la noi cel puțin, doi bărbați voinici, cu burta plină de bere, ținându-se de mână și mângâindu-se tandru. Întotdeauna va fi o parte feminină. O fața care emană feminitate. De blugii mulați până în mădu…va oaselor nu spun nimic, căci deseori îi poartă și heterosexualii și nu îl văd neapărat ca un indiciu. Dar referendumul ăsta mi se pare total, dar total inutil. Chiar așa, dacă merg cu mama pe stradă și o țin de mână, că… așa suntem obișnuite, vom fi privite cu subînțeles? Reține: referendumul nu schimbă nimic. Absolut nimic. Doar lauda prostească am reușit!, iar dacă întrebi ce, vei auzi vântul cum bate.

Fun fact: Duminică, pe 7 octombrie, în a doua zi a referendumului sunt prăznuiți doi sfinți care, legenda spune, ar fi fost gay – Serghie și Vah sau, pe engleză, Sergius & Bacchus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *