Deunăzi urmăream reportajul 30 de ani de democrație. Acum trăim în era coronavirusului. Când toate magazinele se golesc de marfă – făină, ulei, mălai, dezinfectanți de suprafețe, hârtie igienică, dar mai puțin săpun… De orice fel.
În loc de a igieniza mâinile cu apă și săpun, clasic, ca la grădiniță, ne umplem gențile, pungile cu dezinfectanți de toate felurile, cu spirt care nu mai are concentrația de alcool de odinioară pentru că, hei!, cerere este, dar firmele nu fac față. Poate că importurile încep să scadă, iar materia primă ioc. Pentru că nu avem fabrici care să ne asigure necesarul în interiorul țării, ci trebuie să ne milogim de alții.
Vă amintiți de s’il vous plais, monsieur…
Cine are de câștigat? Marile magazine pe de-o parte care pompează toate stocurile pe care le au pe rafturi, iar pe de alta… magazinele mici.
Vă amintiți de bișnițarii din reportajul menționat anterior? Da, magazinele alea mici din piață, de la colțul blocului care iau spirtul cu 2 lei și îl vând cu 12. Și, hai, grăbiți-vă, săriți pe el că peste o oră îl fac 15.
Micii afaceriști golesc rafturile să le umple pe ale lor și să se îmbogățească peste noapte. Inclusiv clienții care scot bani din piatră seacă (nu de mult ne plângeam de salariile mici pe care le avem și de puterea mică de cumpărare) și își fac stocuri pe balcon. Cu conserve care expiră peste 4 ani. Doamne ferește să țină isteria asta atât. Cu făină… tone! De parcă ling ambalajele de foame. Cu mălai, la fel, tone. De parcă fac mămăligă din două în două ore. Dau iama în farmacii și umplu buzunarele cu medicamente de tot felul – nurofene, calmotusine, colebile, etc. No, prea multă mâncare strică, urlă subconștientul.
Este peste capacitatea mea de înțelegere de unde au apărut zecile de milioane cheltuite ad-hoc în perioada asta. Oare se gândește cineva la săracii ăia care abia au bani de 2 pâini și 3 roșii, că brânza e prea scumpă? Sau de ăia care nu s-au panicat atât de rău de la început și acum, chiar dacă ar vrea să cumpere, nu mai au ce? Vitrine cu carne… goale. Rafturi cu diverse… goale. Fraților, voi muriți cu burta plină și alții trăiesc cu aer!
Uite, noi suntem din categoria ne luăm lunar necesarul de bun simț – mai un borcan de castraveți, mai un detergent de rufe, mai un bax de ulei la câteva luni (na, oferta Metro), mai o pungă de făină pe care o consumăm în câteva luni că n-avem aparat de pâine să prestăm la el și nici nu bălim după ea. În general ne facem stocuri de consumabile – nu ne luăm 2 role de hârtie igienică, ne luăm un bax. Restul, la nevoie, dar nu mai devreme de o lună de zile. Că nu luăm salariul săptămânal. Și, oricum, mama m-a învățat să iau două paste de dinți, preventiv, că dacă mi se termină, să nu mă spăl cu sare. Cumva, consumabile la dublu și înlocuite când se termină prima bucată. Just in case. Altfel, zău că nu țin alte alimente în casă. Ciocolata oricum nu rezistă din cauza unui popândău numit Alex. O miroase, pfoaaai!
Așadar, de unde disperarea asta!? Nu e mai bine să-și ia fiecare strictul necesar astfel încât să ajungă la toată lumea? Că măcar dacă murim, murim toți. Dacă ne revoltăm, ne revoltăm toți. Nu unii stau și îndură și alții râd ca proștii în fața televizorului – uite-i și pe proștii ăia, hăhăhă.
Da, sunt de acord – granițele trebuiau închise de mult. Indiferent de unde veneai, nu intrai până când nu aveai o perioadă de izolare/carantină. Obligatoriu. Altfel, închisoare cu executare. Să te usture. Rusia de ce poate?
Virus? Calculatoarele are virus, telefoanele au virus, nu eu, n-are cum…
Să mori tu! Dar poți să iei de la altul. Și altul de la tine și tot așa. De altfel, și carantina e apă de ploaie. Cum lași suspecții să plece de la aeroport la domiciliu sub pretextul că o să îi ridici de acasă să îi bagi în carantină? Până acasă nu strănută, nu scuipă, nu respiră?!
Cum ai tu evidența celor din izolare și cum ai tu siguranța că nu părăsesc incinta? Că văd că ei defileaza nestingheriți pe te miri unde. Și întrebarea mai simplă, logică și perfect legitimă (nu, nu e despre cine le asigură necesarul de hrană) – cine le duce gunoiul? Aaaa, trebuie să iasă din apartament până la ghenă. Noroc, vecine! Fie de la strănut, fie de la revedere.
Le asiguri locuri de carantină. Să zicem într-un bloc de 10 etaje, la etajul 2. Cum ajung ei acolo? Intrând în bloc. Folosind interfonul, clanța, ușa, liftul și butoanele. Simpla prezență, chiar.
În rest, social media e bombardată de fel și fel de știri. Mănâncă șuncă înainte să ieși din casă, pacienții vindecați rămân contagioși 5 săptămâni, nu mai ai voie să intri în cimitire (na, belea, acum i-au apucat pupatul crucilor, aprinsul lumânărilor și dusul de flori), mor pe capete italienii, diaspora umblă brambura prin România în căutarea unor medici de familie care să îi ia în evidență.
Mai că mi-e rușine să strănut, deși am o banală răceala. Sunt intoxicată, efectiv, cu știri despre ce se petrece din cauza acestui virus. Băi, nene, câți morți are România din cauza asta? 0. Zero. Ze-ro. Probabil deocamdată, dar câți alți oameni mor din cauze mai mult sau mai puțin necunoscute? Oricum asta e perioada virozelor. Virusul ăsta e la fel ca celelalte, în proporție de 90%, doar că puțin mai contagios. Și care poate înrăutăți situația medicală a pacienților, în cazul în care au afecțiuni mai vechi (poate chiar și netratate). Și chiar de n-o fi așa (nu-s medic să mă pronunț 100%), ce mă împiedică să fiu optimistă? E mai bine să plec cu gândul că mor curând din cauza asta?
Așa, ca fapt divers, în Franța mor anual între 6000 și 8000 de persoane din cauza gripei normale. Câți au murit acum din cauza coronavirusului?
Da, sunt de acord cu gestionarea total iresponsabilă a acestei situații. Primul pas – închiderea granițelor de orice fel – nimeni nu intră, nimeni nu iese, chiar de-ar fi Papa de la Roma. Apoi, ne gospodărim noi în țară cum putem și cum știm. Pentru că România nu avea niciun simptom. Dar, hei!, subit, brusc, deodată, li s-a facut tuturor dor de familie si au venit melci în patria mamă. Iresponsabilitate. După ce ca suntem noi varză cu totul… Vezi ce face lipsa de cultură, educație, de școală? Nu era mai simplu să rămână într-o țară mai curată, mai bine pregatită decât România? Măcar din punct de vedere medical, zic. Nu… Era un slogan – Țara te vrea prost.
A, să mai punem la socoteală că încep să îi plimbe prin toată țara să le găsească un loc de carantinare? Oameni cu domicilii în cine știe ce cătun ajung carantinați prin București. Fără chiloți, fără periuță de dinți, fără vreun șfanț.
Mi-e lehamite de propaganda asta susținută în social media de oricât de liniștită, calmă aș fi, tot sunt intoxicată cu fel și fel de știri.
Partea bună e că mă spăl pe mâini ori de câte ori am ocazia. Apa și săpun. Fără geluri dezinfectante care să îmi întindă mizeria, în primul rând, și apoi virușii.
Aaa, și apoi cu închiderea școlilor, grădinițelor și tuturor celorlalte unități de învățământ – gata, copiii stau acasă și fac orele online, părinții turbează că nu știu cum să procedeze în a-i supraveghea. Și deși există recomandări clare în a evita spațiile aglomerate – parcurile în acest caz -, iresponsabilii argumentează ieșirile prin faptul că nu poți ține un copil ocupat în casă atâta timp. Încerc să nu scriu chiar tot ceea ce gândesc referitor la asta, însă am scris mai sus sloganul reprezentativ și ăsta e un efect al lipsei școlarizării. Păi ce părinte ești tu dacă nu știi să îți educi acasă copilul?! Știi de ăia 7 ani de acasă? Ești unul dintre părinții care își duce copilul de 10 luni la creșă pentru socializare! Ești unul dintre părinții care nu dezvoltă imaginația, creativitatea copiilor pentru că nu știe ce să facă cu o simplă cutie, goală, astfel încât să atragă atenția copilului!!!
Pe de altă parte, cununii se mai fac doar cu martorii. Restul, martori după nuntă, contorizează lunile de rezistență ale mariajului. Săracii cei cu nunți programate de acum 2-3 ani… Cu avansuri date și toate cele, căci prestatorii nu se declară cei mai înțelegători. Unii, nu toți. Însă, până la schimbarea statutului juridic…
…Spală-te, măcar, pe mâini! Păstrează distanța în mijloacele de transport în comun și nu mai sufla în ceafă altuia! Mergi pe jos cât de mult poți, dar nu cu ochii beliți în telefon! Sunt reguli de bun simț…
Sunt convinsă de faptul că apariția acestui virus ne va obliga să nu mai fim o societate de consum – mai puțină poluare – lipsa ieșirilor în mall-uri, înseamnă scăderi drastic în ceea ce privește încasările marilor magazine de haine, de pildă. Vom fi obligați să utilizăm hainele pe care deja le avem în garderobă, să apelăm la un sistem de recycling (că second hand sună desuet) sau troc, pe românește. Nu o să mai mâncăm legume congelate, ne mutăm la țară și ne cultivăm propriile legume, fructe. Și asta n-ar fi tot.
Greșesc? Poate n-ar fi rău să se întâmple asta. Dar până atunci, spală-te pe mâini cât mai des!!!
P.S.: #moldovanii sunt ok. Nu am fost plecați în perioada isteriei din țară. Am fost în Veneția la începutul lunii februarie, prima zi de festival ne-a prins acolo. Keep calm!