Câteva zile pe litoralul românesc înseamnă gaură în buget. Mai mică, mai mare, depinde de posibilități. Am zis așa – mergem câteva zile la Olimp, musai trebuie să ajungem la Cireșica.
- Am început simplu, la hotel. Așteptând să ne completăm toate documentele, îmi arunc privirea pe peretele recepției și mare, foarte mare mi-a fost mirarea să descopăr că o cameră dublă costa, pe noapte, 470 de lei, dacă am reținut bine. În fine, 100 eur, pentru un un pat și un duș cu apă caldă. Și, cred că, o farfurie de mâncare la micul dejun.
Am decretat amândoi că nu își merită banii, clar! Noroc că o rezolvam din timp. Nu e un hotel de 4*, chiar și cu accesul la piscină, la sala de sport, tot nu se justifică banii. Și nici nu cred că turiștii care au stat înaintea noastră în cameră și au agățat o sforă între aerul condiționat și geam au plătit atât de mult pe o noapte de cazare. Și nici ceilalți care și-au uitat o doză de bere pe aparatul de aer condiționat.
- Prima de seară de weekend ne-am petrecut-o, așa cum ne-am propus cu ceva timp înainte, la Cireșica. Am făcut rezervarea cu o lună de zile înainte, așa că ne-am gătit și am plecat… la dans!
Dar știi cum e – socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Sau, altfel spus, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
Personal nu mi-a plăcut. Practic, am fost ca la o nuntă. Deși nu am solicitat, am avut o masă de două persoane lângă ring. Numai că până la ring te mâncau sfinții, adică era cam greu să îl accesezi prin spațiul verde. Și ocolirea era printre mese, nu foarte drăguț pentru ceilalți meseni. Trecând peste acest aspect, supele nu se serveau seara, atenție gurmanzi!
Pe o comandă de un fel principal (curcan, porc cu orez, respectiv cartofi), două ceaiuri și un cocktail fără alcool, am dat 120 lei. Mie mi s-a părut un pic cam mult.
În ceea ce privește muzica, am avut-o pe Ella Verban și soțul, cred. Un fel de Yin și Yang. A început cu niște melodii străine, ceva latino, apoi a introdus Ansamblul Cireșica. Credeam că vor dansa popular, dar când au început să își arunce ilicele, să se așeze în mâini pe jos și să facă un fel de breakdance…
Ansamblul e format din doi bărbați și vreo 6 fete. Au dat-o apoi în populară. Un fel de etno, mai mult. După dans s-a dat pauză și a intrat pe scenă Cornel Verban care a început să cânte ceva blues-uri, valsuri. A ieșit lumea la dans, nu zic nu. Aș fi ieșit și eu, dacă aș fi avut siguranța că Alex nu m-ar fi călcat pe picioare…
Apoi a urmat iar un moment artistic, s-a schimbat și cântăreața de haine, au apărut dansatoarele în chiloți (a se citi body-uri) după ce și-au dat fustele țigănești jos. În fine, a urmat o horă printre mese, după momentul țigănesc. Ideea e că mai mult s-a dansat decât s-a cântat.
Partea bună e că s-a anunțat de la început ca părinții să țină copilul departe de ring în timpul spectacolului. Am apreciat și m-am bucurat că s-a respectat această condiție.
Am plecat relativ repede, nu știu ce s-a mai întâmplat apoi, dar știu că a doua oară nu mă mai prinde acolo.
- Ultima seară am zis că vom mânca la restaurantul hotelului, după ce am dat o tură în Mangalia (vezi impresii mai jos).
Am ajuns la hotel, știam că există și aici o cântăreață (bașca o auzisem cântând cu o seară înainte) și ceva dansuri. Na, rețeta clasică.
Am intrat în perimetrul restaurantului, adică afară, pe scenă dansau 3 femei ceva dansuri țigănești, ne-am ales o masă din primul rând, singura liberă, de 8 persoane.
Vine un ospătar la Alex și îl salută cu un Hello. Alex cică Bună seara. Și ne-a întrebat câte persoane suntem (adică a vrut confirmare că a știut să ne numere) și ne-a rugat să ne mutăm la o masă din spate, mai mică, de 4 persoane, că suntem prea puțini și îl ceartă șefa de sală că ține masa ocupată. La ora 22.00. Frumos, ne-am ridicat și am plecat. Am mâncat în altă parte unde nu a fost nicio problemă că ne-am așezat la o masă cu un număr mai mare de locuri decât membrii #moldovanii.
Ne-am întors la hotel după vreo oră și am intrat special pe la restaurant. Era pustiu. Masa la care ne aciuasem noi era liberă, la fel și celelalte care erau ocupate în acel moment. Bașca erau familii la fel de mici ca noi care priveau spectacolul de la mese la fel de mari. Mă rog, n-au vrut banii noștri, am plecat. Adio și un praz verde.
Ne-am ghiftuit la Oceanic, nu foarte departe de hotelul la care am fost cazați și pentru un fel principal, băuturi și o porție de papanași am dat tot vreo 120 lei. Bonus a fost muzica de la Cireșica…
- Mangalia
Într-o seară am zis să dăm o fugă până la Mangalia, că nu mai trecusem de mult pe acolo. Am găsit ușor un loc de parcare, am coborât în port unde ne-am suit într-un vaporaș OZN, 15 lei/persoană plimbarea de jumătate de oră prin port. S-a întunecat rapid, așa că nu am văzut mare lucru, ne-a băgat și prin apă mică de hârâia motorul că rămânea prins pe acolo, și noi cu el, totodată.
Am izbutit și după oleacă mai mult de jumătate de oră am ajuns în port, după ce ne-am alintat nasul cu miros de petrol și ne-am făcut ochii ca girofarele după laserul unui turist care făcea pe ghidul pentru finul/nașul său, că erau de aceeași vârstă și nu i-am putut dibui prea bine.
- Chiar dacă a fost prima oprire, am lăsat la ultimul punct resturantul Rosemarie din Neptun, de lângă hotel Doina.
I-am trecut pragul din prima zi în care am ajuns pe litoral și am rămas plăcut impresionați, în ciuda faptului că știam că e un local decent. Ne-am făcut plinul cu ciorbă, fel principal și băutură, am dat vreo 114 lei. Menționez că și celelalte note de plată au fost ba 114 lei, ba 116 lei, mă rog, 120 lei în mare. Numai că felurile de mâncare au fost mai puține. O bilă albă pentru Rosemarie, oricum.
Însă, la aceste sume s-au adăugat și alte nimicuri pe care le-am cumpărat, de tipul înghețatei care nu era inclusă nici la micul dejun, nici la cină…
Altfel, știam că în Olimp există o cofetărie. Între timp s-a închis. La fel și hotelul Craiova de care aparținea cofetăria. Parcă a fost mai pustie ca niciodată stațiunea și nu mă refer din punctul de vedere al turiștilor, ci la locurile de cazare și… mâncare.