CRINOLINĂ

De când am aflat că mă voi mărita am știut că habar nu am ce tip de rochie îmi doresc. Te-am îmbârligat, te-am băgat în ceață, așa-i?

Habar nu am știu că există rochii de tip sirenă, prințesă, A-line. Până când nu m-am dus la un târg și am probat:

  • o sirenă (l-am rugat pe Alex să aleagă o rochie pe care să o probez);

  • o prințesă (să văd cum e);

  • un model A-line (că avea ceva mătase și era doar 4000 și un pic de lei, o căruță de bani, vorba aia).

Sirena nu mi-a plăcut, că-mi scotea în evidență TOT. Bine, la proba respectivă nici nu am fost închisă la rochie pentru că nu mă cuprindea.

Prințesa era așa, fâl fâl, iar A-line și mai fâl fâl, îmi inspira o cămașă de noapte.

Însă, ceea ce am știut clar era că nu îmi doresc o rochie de mireasă cu 2 straturi de material și o crinolină cu 6 sau 9 cercuri, să mă bată vântul și să mi-o fluture cu totul într-o parte sau, și mai grav, când mă așez pe scaun, să mă gătească nașa, să mi se ridice cu totul și să vadă toți cei prezenți ce chiloți de bumbac am eu. Știu vorba cu nașul, dar nici chiar așa.

Așa că rochia pentru care am optat să o port în ziua nunții a fost umflată natural. A avut o tonă de material dedesubt și am zis de la început că e destul de amplă, înfoiată și eu nu vreau crinolină!!! Din motivele expuse anterior.

Până când m-au tras un pic de trenă consilierele și mi-au explicat faptul că rolul crinolinei nu este de a-ți umfla rochia, mai ales dacă nu vrei.

Mi-au sugerat o crinolină cu un cerc. Un singur cerc. Rolul lui era de a mă ajuta să fiu mobilă. Nu mobilă de bucătărie, sufragerie, că așa aș fi fost fără ea, ci pur și simplu ea trebuia să mă ajute să merg. Să nu îmi intre materialele printre picioare, să nu calc pe material, mai ales în față, să îmi creeze o potecă printre straturi, să nu mă împiedic la mers, la dans. Mai ales la dans. Atâta tot.

Și am acceptat, că doar nu era să mă pun cu specialistul deși, până la urmă, făcea cum spuneam eu. Greu mi-a fost la dans, recunosc. La cursurile de dans. Pentru că am purtat crinolina undeva după primele dăți în care am învățat pașii separat și mi-era greu să pășesc cu cercul la picioare care îmi limita spațiul de mișcare, eu fiind obișnuită să fac pași mari.

La rochiile ample, crinolina întinde materialul, nu stă șifonat și nu arată ca o roată dezumflată. De altfel, cred că și la sirenă se poartă crinolină, dar mi se pare un pic cam împăiată persoana care poartă așa ceva. O fi doar impresia mea, de ciudă, nu știu ce să zic.

Dar sfatul meu e să nu fugi de crinolină pentru că rolul ei este de a ajuta purtătoarele să nu pice în nas când îi e lumea mai dragă. Până și Cenușăreasa a avut un minim de cercuri. Nu exagerat! De reținut că orice exagerare în numărul de cercuri ale crinolinei inspiră superficialitate, tapare, fixare și nu e cazul. Trebuie să te miști, să respiri, să mănânci, să nu acoperi tot prezidiul!

 

*Scuză-mi colorarea feței, dar crede-mă că nu era cazul să mă expun. Au fost primele rochii probate, eu eram ca o maimuță (mai ceva ca lista de emoticoane), iar Alex nu mai contenea să apese pe butonul de foto…

Lasă un răspuns