la LIVADA

La livadă. Sau cum să mănânci bine (și accidental) în Cluj.

am fost la Cluj, deja se știe. Că nu am mâncat lângă cimitir, se știe.

Bun, cum eram noi triști și supărați, enervați, ofticați, scoasă din sărite și lihniți, în mașină, Alex a ajuns la concluzia că ne vom comanda o pizza și o vom mânca în vârfului patului. Andreea se apucase să caute pe Sfântul Google recomandări de restaurante în Cluj. Pe principiul unde se mănâncă bine în Cluj.

Evident, căuta niște recenzii mai noi, nu din 2014, că… cine știe unde mai ajungeam și peste ce locație dădeam?!

Și pentru că a văzut de două ori scris la Livada, în două locuri diferite, a căutat numărul și l-a pasat lui Alex.

Și a început distracția.

-Bună seara! Alex Moldovan este numele meu și aș dori să fac o rezervare pentru două persoane în… câteva minute. Între timp, se uitase pe hartă, să vadă cât de repede am ajunge. Mai aveți locuri, adică?…, întreabă ușor spășit.

Așteptați puțin să verific, vă rog.

În cinci secunde revine.

Momentan nu am nicio masă liberă, dar sunt câteva care au cerut nota, deci au terminat de mâncat și urmează să se elibereze. În 15-20 de minute cred că e ok.

-Venim, mulțumesc!

La auzul acestei vești, Alex s-a luminat la față, că MĂNÂNCĂĂĂĂĂĂĂ! Și nu pizza.

Am ajuns în restaurant după vreo 25 de minute, dar am parcat în vreo 10 de la convorbirea telefonică. Na, am zis să nu fim atât de punctuali și să așteptăm la ușă. Parcare am găsit pe strada Clinicilor, acolo unde este și restaurantul, de altfel. Este cu plată de luni până sâmbătă, în intervalul orar 07.00-21.00. Noi nu am plătit nimic. Am ajuns după 21.00.

De la intrare am zărit câteva mese libere, numai bine. Alex s-a prezentat la bar, ospătărița ne-a căutat pe caiet și ne-a invitat la o masă.

Adevărul e că Alex era ușor îngrijorat că nu vom mânca acolo din cauza ținutelor pe care le aveam. Trening, sport, adică, la…restaurant. În fine, nu am avut echipament de fotbal, branduri în frunte și culori țipătoare, nu am dansat pe acolo (deși cineva cânta live – teribil i-a plăcut Andreei atmosfera), am stat unde ne-a așezat ospătărița.

Deși se spune să nu te duci cu burta goală la cumpărături că îți faci credit să plătești toate produsele, iată că noi am fost în situația asta…la restaurant.

Localul era plin de oameni și, repet, atmosfera minunată, muzica live, cu o influență de jazz pe melodii foarte cunoscute. Cafe concertul a fost mi-nu-nat.

La fel și mâncare. Am început cu un aperitiv…desert. Un platou cu brânzeturi care era scris pe pagina cu desert. O selecție de brânzeturi, cu nuci, anghinare, spanac, roșii etc.

Am continuat cu o supă cremă de morcovi cu ghimbir (m-am simțit ca un bebeluș la diversificare, gustul de morcovi a fost foarte pregnant, dar crema a fost bună, m-am obișnuit repede cu gustul) și o supă acră de văcuță. Curcubeu pe cerul gurii, cică. Cu smântănă, evident.

În ciuda faptului că am ajuns la Cluj și la felul doi a durat ceva până ne-am decis, nu am mâncat varză a la Cluj după o rețetă din 1800 toamna. Pentru că, din ce ne-a explicat ospătărița, era o sarma desfăcută. Și Andreea nu mănâncă sarmale. 😀

Așa că a oscilat puțin între pui și curcan și a mers pe un șnițel de piept de pui crocant cu salată de măr.

Iar Alex a optat pentru niște cârnați făcuți în casă cu piure și varză murată.

Iar pentru că unul era șofer, și-a încântat papilele gustative cu o limonadă.

 

 

 

 

Cealaltă… cu o maracuja e rozmarino. Adică un vin rose.

Limonada a fost genială. Miere a avut și lămâie. O simțeam cum striga mândră pe papilele mele că a fost stoarsă. De lămâie zic. Foarte densă limonada, suficient de dulce ca să nu strige acreala, nu apă de ploaie ca în alte locații.

De mâncare nu am ce să adaug decât că ne-am calicit suficient. Deși brânzeturile le-am RAS de pe platou, ciorba a intrat ușor că, na, lichid, felul doi ne-a dat ușor pentru cap, iar Andreea și-a luat și la pachet restul. Și a doua zi am avut o masă asigurată. 😀

Șnițelul a fost foarte bine făcut (și cuțitele tăiau perfect), subțire, fără oase sau zgârciuni sau…alte minunății dubioase. Cartofii la cuptor au fost și ei bine făcuți, NU natur, ci doar delicioși. Copți, la cuptor probabil băgați puțin, repet, curcubeu pe cerul gurii. Salata de măr a avut și frunze de rucola și salată verde, cu roșii. Deci nu doar măr.

Nota de plată? Bănuiesc că e un aspect interesant. Doar 165 lei și am plecat satisfăcuți și ghiftuiți. Dacă vreți să răsfoiți meniul, îl găsiți aici.

Per total, RECOMANDĂM la Livada. Vara probabil că e mai aglomerat și mai frumos, dar și acum, în decembrie, ne-a surprins foarte plăcut.

Articolul nu este sponsorizat, ci reprezintă o recomandare a locului care ne-a plăcut.

Lasă un răspuns