LISABONA

Așa cum probabil s-a văzut și pe Instagram îndeosebi, am fost în noiembrie în Lisabona. De ce? Pentru că Andreea a luat niște bilete de avion fix în ziua în care îi țâțâiau fălculețele de frica faptului că urma să își scoată un molar de minte. Pe principiul mi-am pierdut mințile. La figurat, înainte de propriu.

Am avut un zbor de 2 ore, datorită fusului orar, dar practic de 4 ore. Lisabona e cu două ore în urmă, deci am fost ușor dereglați.

Iată impresiile noastre dacă te tentează să faci o excursie de câteva zile în Lisabona:

– Cel mai important lucru este să ai încălțăminte comodă. Este un oraș în care ca pieton trebuie să urci și să cobori la neeeesfârșiiiiit. Are o gramadă de suișuri și coborâșuri, iar 99% din zona turistică este acoperită cu piatră cubică (străzile, inclusiv trotuarele).

– Trotuare nu prea există. În sensul că străduțele alea unde miroase a tocăniță portugheză sunt cu sens unic, iar când trece tramvaiul trebuie să te lipești de perete dacă nu vrei să fii făcut afiș din greșeală… De altfel, sunt unele clădiri din care ieși direct cu nasul în tramvai, de cum deschizi ușa. Sau, ca la noi, când plecam din cameră și deschideam ușa hostelului, în exterior, riscam să izbim vreun trecător din neatenție…

– Pentru că sunt atâtea pante și rampe, nu aveau cum să lipsească… SCĂRILE. Corect? Ok, portughezii sunt obișnuiți cu ele și pe propria-mi piele zic că se uită urât dacă te oprești să îți mai tragi sufletul olecuță.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Însă, un lucru foarte, foarte interesant, mi s-a părut o scară rulantă, pusă, evident, lângă o scară normală, folosită mai ales la urcare. O scară rulantă din două bucăți, căci drumul era prea lung, dar mi s-a părut o idee genială!

-Orașul sau cel puțin centrul este plin de tuktuk-uri. Nu ne-a interesat acest aspect, deci nu avem informații despre prețuri. Însă sunt foarte multe și utilizate. Pfoai, și ce ajută la urcare!!!

-Poți să mergi oricând, dar la sfârșitul toamnei să îți iei umbrelă în bagaj. Plouă. Noi am folosit Accuweather ca să ne facem o idee despre prognoză. Orientativ, e un site bun. Frig nu pot să zic c-a fost, căci Alex a purtat tricou, iar Andreea și-a tras vreo două palme în gând că s-a luat după el și ar fi preferat mai multe pulovere subțirele, ce-i drept, în bagaj. Și deși pentru piatra cubică (și nu numai, pentru orice vacanță) se recomandă pantofii sport, la ploaie nu sunt cei mai plăcuți…

-Am văzut acolo o groaaază de Logane – de la Duster la Sandero și MCV. Majoritatea taxiuri, dar iată cât de fiabile sunt! Au ajuns în cea mai vestică țară a Europei. A, și o mașină cu număr de Bacău am mai văzut în apropierea unui centru comercial gen Dragonul Roșu.

-Metroul vine la peron pe sens opus față de noi. Adică din dreapta, nu din stânga. Aveam tendința să ne întoarcem gâtul în stânga când auzeam vâjâitul, dar ne lua prin surprindere și venea din spate, hehe.

-Deși avem și noi grafitti, nu putem fi ipocriți – la ei e mult mai frumos. Și lăsăm imaginile să vorbească.

 

 

 

– Aeroportul îl au în oraș astfel încât nu trebuie să îți faci griji sau să plătești extra la cazare pentru transfer aeroport-hotel. Au stație de metrou fix lângă aeroport (adică ții dreapta, ieși pe una dintre ușile cele multe, vecine, mergi 5 metri și dai de niște scări rulante unde cobori la metrou), iar călătoria costă 1.45 euro. Cardul (din carton!) este reîncărcabil, așa că nu îl arunca. De asemenea, se validează și la ieșirea de la metrou, validarea deschide turnicheții (nu știu cum ieși dacă îl pierzi). Au automate la intrarea în stații, iar cardul poate fi folosit și pentru autobuz, cât și la tramvai. Nu am văzut controlori, dar am văzut că toată lumea își valida biletele la intrarea într-un autobuz sau tramvai. P O N T: biletele sunt mai scumpe la șoferi cu câțiva cenți.

– Contravaloarea plimbării cu tramvaiul 28 este tot 1,45 euro, poți valida cu încredere cardul anterior, dacă ai suficiente călătorii.

– Funicularul doar l-am văzut. Este doar un vagon, mult mai mic decât tramvaiul, cu antenele pe sus, cu grafitti, nu părea utilizat sau utilizabil, dar nu am considerat că o coborâre cu el merită. Ok, priveliștea din față, la coborâre, era asupra oceanului, dar nu puteau sta buluc toți călătorii în față.

–  Noi am zburat cu TAP Portugal, care nu este singura companie care ajunge în Portugalia din România, de pe aeroportul Otopeni. Mai este și BlueAir, cel puțin. Bilete le-am achiziționat de pe avion.ro, cu 6 luni înainte de data plecării și au costat aproximativ 220 euro, dus-întors, cu mâncare inclusă, fără bagaj de cală, pentru 2 persoane. Fiecare persoană a avut un bagaj mic de mână (ghiozdan), plus un troler de dimensiuni clasice ( 55 x 40 x 20 cm), unde am avut o limită de greutate de 8 Kg (deh, clasă economică, doamna s-a simțit limitată în shopping – hihi, cât s-a bucurat Alex, dar și bugetul familiei). Nici în Otopeni, cât nici în Lisabona nu ni s-a cântărit bagajul. La întoarcerea din Lisabona, aveam la ambele bagaje limita depășită, plus că fiecare dintre noi avea la purtător o sacoșă cu diferite produse.

Vezi aici micul dejun:

Și cina:

P O N T: pe aeroportul din Lisabona îți poți face singur check-in-ul. Adică mergi cu biletul pe telefon sau printat, îl scanezi la un aparat care îți printează bilete propriu-zise, ajungi în zona de control, ajungi în zona de duty free, te urci în avion și la revedere. Fără să ai de a face cu funcționari care să te pună să plătești pentru cele câteva kilograme în plus. Nu lua de bună ce scrie aici, noi poate doar am avut noroc, vorbim de final de 2018, oricând se poate schimba ceva.

– Lisabona nu este un bun centru comercial. Andreea se aștepta să vadă zeci de magazine, sute de magazine, mega ultra cunoscute sau chiar unele no name super drăguțe. Am descoperit, în plimbările noastre, multe magazine de încălțăminte, majoritatea din piele sau plută (așa cunoscutul cork). Să enumerăm câteva magazine cu care ne-a încântat Lisabona: Camper, Zara, Massimo Dutti, H&M, Foot Locker, Geox, Bershka, Nike, Levis, Pull&Bear, Pepe Jeans, Kiko, Benefit, Stradivarius. Magazine pe care le găsim și în București. Pentru Andreea a fost ușor dezamăgitor. Voia să vadă magazine pe care nu le regăsim niciunde, magazine locale. Ioc. Adică, na, un Flying Tiger e drept că nu găsim nicăieri în România, dar e o combinație între Jumbo (la o scară mult mai mică) și… Cărturești, să zicem. Și un Ale-Hop, magazin de… cadouri și alte prostii, cu o vacă la intrare. Sunt chiar două în oraș, din câte am găsit noi.

– În zona comercială erau o mulțime de terase, cumva inspira centrul Brașovului, cu mesele pe centru și mulți angajați care încercau să agațe clienți.

Am pățit-o și noi. Urla ușor foamea-n noi, mergând agale către hotel, când ne întâmpină un tip haios, găsunel, ușor negruț, cu meniul în mână care ne prezintă oferta. Ne întreabă de unde suntem, zicem Romania, când ne aruncă pastila – Cu o vacă nu mori de foame și nici de sete cu un litru de vin. Instant, am crezut că e român – Un prieten român m-a învățat asta, e o vorbă portugheză tradusă în română. Am băut câte un pahar de vin verde și am mâncat pește. Și cârnați.

– Inedit mi s-a părut un magazin de rățuște. Un spațiu de peste 20 de metri pătrați pliiiiiiiiiin de rățuște de baie. De la pompierițe, Regine Elisabeta, șoferițe, cowboy, rățuște-pirat/scafandru/chirurg/stomatolog, Statuia Libertății, doctorițe, instalatoare, polițiste, jandarmerițe, fotbaliste, baschetbaliste, la rățuște deghizate în fel și fel de animale (porc, leu, tigru, pinguin, panda etc) și rățuște inspirate din filmele americane și desenele animate.

– Pentru cazare noi am folosit booking. Ne-am cazat într-o cameră dublă la Lisbon Poets Hostel și am plătit aproximativ 210 euro pentru 5 nopți (luni-sâmbătă), cu mic dejun inclus. Mai jos aveți camera, poza este luată de pe site-ul booking care reflectă în totalitate realitatea! 

 

 

 

 

 

Bine, poate e un pic mai luminoasă camera, însă noi nu am aprins veiozele și singura lumină naturală intra prin geamul din baie, căci de la cameră dădea în…

Camera a fost mică, dar având în vedere că ieșeam la 10:00 dimineața și ne întorceam la 21:00 în cameră a fost foarte ok. Ne-a plăcut curățenia întregului hostel. Aveai la dispoziție o bucătărie complet utilată, unde puteai să gătești. În ea mâncai și micul dejun – un singur fel de șuncă, un singur fel de unt, un singur fel de cașcaval feliat, 2 feluri de dulceață, miere, limonadă, ceai, prăjitura casei, pâine, cafea, lapte. După ce mâncai trebuia să își speli și să îți usuci farfuriile și tacâmurile și să le pui la locul lor. Hostelul e extrem de aproape de stația de metrou Anjos, iar lângă el este un mic restaurant în care poți mânca la prețuri foarte ok.

Interiorul arăta așa:

După bar era bucătăria, iar intuiția feminină spune că ospătărița era și bucătăreasă. Foarte amabilă!

Ai mai jos meniul:

Și mâncarea, să îți faci o idee:

Nota de plată se achita la ieșire și venea pe un card, nu exista bon fiscal dat de ospătar.

Revenind la cazare, nu ai televizor în cameră, dar menționez că wireless-ul funcționează extrem de ok, nu sacada când mă uitam la știri. Foarte ok, chiar îmi pare rău că la noi în țară nu există/nu prea există hostel cu cameră dublă, cu baie în cameră. Super încântat am fost, mai spun încă o dată, dar dacă vrei spațiu, vrei să fii servit cu enșpe mii de feluri de mâncare, hostelul acesta nu e de tine. Altfel, îl recomand. A, era să uit: ai Lidl și un MyAuchan (mic-cam cât un MEGA, format de magazin ce nu există la noi) la nici 200 de m distanță față de hostel.

Apropo, baia noastră a fost extreeeem de mică, iar o chestie inedită au fost robinetele care nu erau normale, ci ca la mall. Adică în cazul în care voiai apă, trebuia să apeși un buton. Un minut cred că aveai apă la duș (nu am avut cadă!) și vreo 20 de secunde la chiuvetă. Și apăsai într-una până când terminai de spălat.

-Mâncarea. Am mâncat pește. Toate localurile lor sunt pline de bacalhau. Adică acel pește COD, pe românește. Am găsit și un loc în care am văzut un supermarket și un local pentru care se formase o coadă suficient de lungă de portughezi și nu numai care își comandau mâncare ieftină. Supa de legume a fost în jur de 1 euro, iar un pasteis de nata a fost… tot un euro. Supa, însă, a fost ușor ciudată, dat fiind faptul că avea niște… varză. Cam dubioasă, dar gustoasă.

-În prima zi, de cum am ajuns și am luat-o înspre fluviu și am ajuns întâmplător în zona Amalfa, ne-am oprit să răsfoim un meniu, până când ne abordează ospătărița și ne lăsăm convinși. NE-A DISPLĂCUT COMPLET FAPTUL CĂ OSPĂTĂRIȚA SE PLIMBA PE LÂNGA MASA NOASTRĂ ȘI LĂSA IMPRESIA CĂ SE UITĂ ÎN GURA NOSTRĂ. Și parcă n-am avea niciun dubiu să credem că nu e așa…

În rest, burgerii decenți. Și deloc scumpi.

-Foarte bună mi s-a părut abordarea pe care portughezii o au – îți solicitau să îi menționezi pe rețelele sociale. De la restaurante, la magazine. Se promovează organic, cum ar veni și am apreciat maxim pentru că măcar au recenzii sincere. Sau cel puțin așa lasă să se înțeleagă.

-Și pentru că într-unul dintre articolele anterioare scriam despre parteriști, lăsăm aici câteva poze care oferă o privire de ansamblu asupra orașului. Enjoy!

-Am citit că Lisabona este un oraș care poate să îți displacă când îl vizitezi, din cauza efortului fizic pe care îl depui, sau să ți se pară că nu e foarte WoW, că nu are nimic special, dar 100% când ajungi acasă ți se face dor de el și abia aștepți să îl vizitezi.     Moldovanii C O N F I R M Ă, așa e!

Ai mai jos enumerate câteva dintre atracțiile pe care le-am văzut (mult mai puține față de cât ne-am propus, dar, deh, shopping, Andreiuță, partea feminină  a lui Moldovanii – #shopping #de#inutilități#cât#pot#să#duc), plus o mică părere strict personală despre ele. Unde se poate, ai și stația de metrou care se află în apropiere.

1 Cartierul Alfama – un cartier pitoresc care merită vizitat, stație metrou TERREIRO DE PACO. Aici am ajuns fix din greșeală. Am plecat de la hotel și am luat-o încotro am văzut cu ochii, până când am ajuns undeva sus unde vedeam o apă. Părea aproape, dar ne-am rupt picioarele până am ajuns la ea.

2 Miradouro da Senhora do Monte – un loc la înălțime unde poți să vezi orașul în timp ce savurezi un pahar de vin, contra-cost bineînțeles. Sau poți să urci doar pentru pozele frumoase pe care le poți realiza.

E gratis. Și mai vezi câte-un cântăreț cu instrument care te introduce într-o lume ușor feerică, mai că-ți vine să îți iei partenerul în brațe, să valsezi o țâră.

3 Castelul Sao Jorge – deși în primă fază mi-a cam părut rău de cei circa 32 de euro pe care i-am cheltuit (costul biletelor a două persoane), până la urmă nu e un preț exagerat pentru un obiectiv cu o istorie atât de însemnată. Te poți urca pe ziduri, poți vedea orașul de la înălțime din toate părțile, per total merită vizitat acest monument.

Să nu te sperie coada pe care o vei găsi, se mișcă ok. Iar în interior poți bea un pahar de vin (cam scump am dedus noi), iar toaleta din castel e free of charge.

4 Cartierul BAIXA – Este “inima” Lisabonei, principalul său centru comercial și bancar, METROU Baixa-Chiado. Andreea ar nega un pic acest aspect. Teoretic e o piață cu multe străduțe adiacente unde se aștepta să găsească MULTE magazine, branduri peste branduri, forfotă, pungi, luminițe, casete luminoase, muzică, zeci de limbi vorbite în jur etc. Ioc. În piața din cartier ne-a luat ochii un Moș Crăciun imens, foarte drăguț cu care toată lumea se poza, își făcea selfie. Apropo, de menționat e faptul că luminițele s-au aprins după plecarea noastră, deci le-am văzut doar…stinse.

5 Praça Martim Moniz, – capătul tramvaiului 28, Metrou Martim Moniz. Una dintre cele mai ieftine atracții, dar cele mai frumoase: pentru 1.45 euro o să vezi frumusețea pură a Lisabonei. PONT: ia tramvaiul de aici și nu coborî din el până la ultima stație. Apoi refă tu traseul tramvaiul pe jos, mergi la pas spre locul de unde l-ai luat. Merită plimbarea cu acest tramvai vechi cu vârf și îndesat! Tramvai din lemn, folosit și de locuitori, nu doar de turiști, tramvai care nu prea se oprește în pantă… Sau dacă o face, păstrează o distanță considerabilă față de mașina din față. Are doar un vagon și este galben! Iar la urcarea în tramvai, unde se formează o coadă, controlorul din stație îți spune să ai grijă la geantă și la hoți, bașca există un afiș care atenționează.

Și aici avem casierul șef.  Persoana care gestionează coada formată în stație și încasează contravaloarea biletelor.

6 Piața Feira da Ladra – dacă ești pasionat de antichități și lucruri vechi, aici e târg de vechituri în fiecare sâmbătă și marți. Este, de fapt, un talcioc, cu prelate întinse pe jos și lucruri inutile pe care oamenii le scot la vânzare.

Am fost acolo și ne-a prins ploaia. Fără umbrelă, că stătea bine în bagajul din cameră. În trei secunde, toate prelatele erau ridicate sau acoperite cu celofan. Pe lângă toate vechiturile, găsești și lucruri specifice Lisabonei – azulejos, numere de casă, faianță decorativă, căluți de masă cu funcții (cum sunt ăia din hârtie pe care scrii numele și funcția unei persoane), diverse forme pictate cu sau fără pești, decorative.

7 Elevador de Santa Justa, metrou Baixa-Chiado – e un lift la care trebuie să stai la două cozi: una pentru bilete, una pentru urcarea în lift.  Plus că am văzut elevatorul de la Miradouro da Senhora do Monte, unde se observă că acest elevator nu are o înălțime prea mare. Ne-am așezat la coada pentru bilete, dar după aproximativ 5 minute în care nu ne-am mișcat deloc, am renunțat în a mai aștepta și am plecat. Iar prețul era în jur de 5 euro.

8 Mercado da Ribeira este un fel de hală, unde se găsesc diferite standuri cu street food. Am trecut pe lângă ea, nu am intrat și nu am mâncat nimic de aici. Este un fel de Berăria H de-a noastră.

9 Conserveira de Lisboa este un magazin în care găsești … conserve. Ai conserve cu ani, din 1920 și ceva (1923 sigur!), până în 2018, în ideea de a o oferi cadou unei persoane născută în acel an indicat pe conservă.

E o idee draguță, pentru că scrie și ce s-a întamplat în respectivul an. Pentru cea din 2018 scrie că ai fost în Lisabona. De asemenea, au nenumărate feluri de conserve. Au mai multe magazine în oraș, vreo 3 am găsit doar noi în oraș, plus una în aeroport. Cea mai mare este cea din Praca Dom Pedro care are și un carusel în interior.  O conservă cu an costă 7 euro și nu oferă discount chiar dacă tu cumperi 7. Au tot încercat să ne bage pe gât încă o conservă cu anul 2018 că e anul în care am venit în Lisabona că nu știu ce….i-am întrebat dacă e pomană și au zis că nu. P O N T: gândește-te câte trebuie și pentru cine vrei să iei deoarece dacă uiți, în aeroport costă 9 euro conserva cu an, în loc de 7.

10 Pasteis de Belem – am mers 8 km pe jos pentru a mânca cele mai bune Pasteis de Nata din țară. Cel puțin așa e scris peste tot. Am mers o grooooază, recunosc, pe drum drept, undeva aproape de fluviu, am trecut pe sub Podul 25 de Abril (apropo, are un muzeu propriu unde poți urca până la un anume etaj și să ieși pe balconul cu podea transparentă unde cu siguranță ți se înmoaie genunchii). În Belem este cea mai veche cofetărie care încă folosește o rețetă antică pentru gătirea prăjiturilor. 

Îți oferă la pachet pliculețe cu zahăr pudră și scorțișoară. Alex nu a fost încântat de ele, ci de cele din oraș și chiar de cele cumpărate de la Lidl și gătite la hostel în cuptor. În ceea ce privește prețul, în Belem costă 1,20 euro. În oraș le iei cu 90 de cenți sau 1 euro, ofertă cu cafea. La Lidl, în schimb, ai 6 prăjituri congelate la 2,49€. Numai cuptor mai trebuie. În Belem am fost și în interiorul cofetăriei și ne-am delectat cu alte 4 prăjituri, pe lângă cele luate la pachet.  Este o locație foarte, foarte aglomerată. Dar și imensă. Dacă vrei să prinzi loc la masă și să te servească cineva, trebuie să stai la coadă, până se eliberează un loc.

Partea bună e că treaba se mișcă destul de repede.

11 Oceanario de Lisboa, metrou CABO RUIVO.  O atracție pe care nu trebuie să o ratezi. Au două tipuri de bilet: expoziție temporară, expoziție permanentă. Cea temporară nu e cine știe ce, dar e păcat să nu o vezi și pe ea pentru doar 2 euro în plus.

Ai acvarii cu pești mici, drăguți și niște căști cu ajutorul cărora am ascultat sunetele anumitor animale ale căror poză se lumina când le venea rândul. Dar cea permanentă e W O W. Ai ocazia să vezi rechini, pești, foci, păsări, pinguini. Vidrele se spălau ca niște oameni mari, sunt foarte haioase, dar și periculoase, am dedus, căci era interzis să te apropii prea mult și ți se recomandă să îți ții geanta și ochelarii la adăpost, semn că ar fi ușor hoațe, poate nu neapărat agresive. Când am ajuns noi acolo, pinguinii erau hrăniți, și pe uscat, și în apă, foarte interesantă masa lor.  Tot acolo am regăsit un cinematograf unde asculți și vezi istoria locului și afli ceva infomații despre animale. Ai tendința să crezi că reportajul este lung, dar îți atrage atenția și ești foarte atent la infomații, plus că dacă mai aduni și o durere de picioare, un repaus e binevenit. Pe ecran ai ocazia să vezi inclusiv angajații care mișunau printre viețuitoare anterior.

Oceanario este situat într-o zonă nou construită a Lisabonei, pe malul fluviului, unde acum fix 20 de ani a avut loc o expoziție.

S-au construit multe clădiri pe mal, inclusiv o telegondolă (Andreea n-o recomandă fricoșilor ca ea, din cea a văzut de jos) care nu părea să funcționeze, dar cred că am fost noi prea matinali.

Tot în zonă am văzut un hotel la fel de nou, cu mașini scumpe în parcare, am văzut și o mireasă (joia!!!) cu alaiul format din mire, copil, părinți probabil, valetul hotelului, plus un pod foarte, foarte mare. Vasco da Gama îi zice, are 12 km, nu este drept în totalitate, noi am văzut o curbă și o cocoașă.

Ah, iar Oceanario are şi un magazin de unde se pot cumpăra o mulțime de tricouri cu diverse imprimeuri și multe plușuri – delfin, morsă, peștișorul Nemo și alți prieteni de-ai lui. Tricourile costau de la 20 euro în plus, iar plușurile cele mari doar 17 euro. Imedit după casele de marcat există câteva restaurante gen IKEA (asta mi-a inspirat) unde poți mânca pește în felurite moduri.

Bun, că tot veni vorba despre pește, parc-aș introduce tot aici suvenirurile pe care le poți lua de acolo.

În primul rând, după cum bine ți-ai dat seama, orice lucru poate avea formă de pește – de la solniță, la portofele și genți. Imprimeuri felurite – pești în fel și fel de culori.

În Lisabona se poartă pălăriile. Recomand Chapelaria Azevedo Rua. Deși pare ușor antică, pălăriile mi s-au părut mai variate aici decât la Chapelaria D’Aquino. Sau cel puțin Andreei i s-au potrivit mai bine, modelele erau mai feminine.

Evident, după cum am scris anterior, conservele imprimate cu ani de naștere sunt unul dintre cadourile perfecte pentru bunici, străbunici sau orice persoană cunoscută, născută în 1900 toamna, vorba aia. Vorbim de niște sardine din zilele noastre, nu de-o seamă cu bunica.

Azulejos este faianța aia colorată cu diferite imprimeuri pe care portughezi o au inclusiv pe clădiri, pe jos, oriunde. Poți lua o bucată (dar de regulă ai nevoie de mai multe pentru un model frumos) și nu costă o avere. Dacă vrei o variantă mai estică, alege numere de casă.

Vinul de Porto îl găsești în magazine, alături de vinul verde. Pentru noi a fost prima dată când am dat cu ochii și gura de așa ceva, iar când Andreea a întrebat cum este i s-a răspuns sparkling.Mă rog, acidulat.

Deși nu poți să te întorci cu ea acasă, încearcă o cupă de înghețată cu aromă de vin. Când ne întorceam înspre hotel, de la capătul tramvaiului 28, am luat cupe diferite de înghețată, printre care Nata și Porto 10 ani, alături de Bimbo (aroma asta avea bombonele în interior).

Noi ne lăudăm cu Horezu și cu farfuriile cu model desenat, ei se laudă cu propria ceramică în diverse forme. Și zău că-ți ia ochii!

Cork. J.S. Cork este unul dintre magazinele care comercializează produse din plută – de la portofele la rucsace (inclusiv pentru copii, în formă de ursuleț), brelocuri și încălțăminte. Prețurile pentru încălțăminte variază în funcție de model și magazin – de la 40 euro până la 80+ euro.

Vederile cu tramvaiul galben le găsești la orice magazin de suverniruri (și sunt o mulțime!!!), la fel ca magneții 3D.

Am fost surprinși să vedem că s-au creat Pasteis de Nata din ceramică. Sau palmieri de mâncat, din ceramică.

Iar de cineva vrea să își cumpere o rochie de mireasă, poftește de te minunează.

Concluzia: Alex abia așteptă să revăd Lisabona!!! Andreea știe de ce. Pentru că, deși a stat o săptămână, nu a trecut fluviul ca să ajungă la Cristo Rei sau în Sintra.

P.S. Dacă vrei să mergi în Lisabona, dă-ne un semn, mai întreabă-ne una alta, inclusiv despre cartela de metrou/autobuz. A noastră e valabilă până anul viitor, în noiembrie, șiiii… nu mai avem ce face cu ea. Doar te-am putea ajuta să economisești 1 euro, hehe.

Lasă un răspuns