Când am dat o fuga în Moldova, una dintre destinații a fost satul recunoscut pentru usturoi – Copălău.
E perioada în care se pune arpagicul, se sădesc diverse legume, așa ca un drum acolo a fost binevenit.
Tarabele sunt dispuse de-a dreapta satului, înspre Suceava – casa și taraba, casa și taraba. Toate doldora de usturoi – la kilogram, la funie, alb, roșu, ceapă, fasole etc.
Noi ne-am oprit la ultima. Ultima tarabă din sat. Funia de usturoi – 10 lei. Kilogramul – 25 lei, negociabil de la 2 kg în sus. De ce?
Pentru că producția este în floare, iar cererea nu prea mare.
Samsarii cumpără angro usturoiul și vând, de exemplu, funia cu 15 lei, în contextul în care este cumpărată cu 8 lei.
Producătorii, susținuți de stat (există bannere pe porți), ies în pierdere, însă nu disperă – decât să rămână cu usturoiul, mai bine îl dau pe nimic. De altfel, și ieșitul în fața porții le asigură un venit suplimentare. Bine, dacă ne raportăm la diferența de 2 lei, apă de ploaie. Dar 2 lei de aici, 2 lei de-acolo, și se-adună.
Dar câtă muncă. Până să intrăm în zona aiului, am străbătut Cotnari. Am rămas efectiv cu gura căscată de hectarele de vie, de-a stânga și de-a dreapta drumului și nu putem să sperăm decât că există utilaje care să adune strugurii, căci altfel… nu-i deloc sănătos să muncești în arșiță.
Însă țara noastră are potențial. Potențial de producție. Problema e că nu ne industrializăm și nu profităm de climă, de pământ, de cunoștințe. Tot ce se produce acum, se produce la scară mică. Și, arareori, există programe care susțin plantarea diverselor legume – tomate sau, cum v-am zis, usturoi. Dar ce facem cu toată producția? Tomatele, cel puțin, sunt perisabile. Usturoiul o mai duce peste iarnă. Dar cui exportăm tot surplusul? Răspunsul e tragic.
În toamnă v-am zis și de varza din fața porților din Buzău. Acum, în martie, lăudam florile de la sera din Brănești (aici, lângă București). Călătorului îi șade bine cu drumul, nici noi nu facem notă discordantă. Așa că nu ne deranjează să străbatem țara să ne întoarcem cu portbagajul plin. Pe voi?