Doi ani de pandemie agresivă – în primul, în București, nu s-a organizat niciun târg de Crăciun; în al doilea accesul era permis doar vizitatorilor vaccinați anti COVID-19 și contra cost.
În 2022 ne trecuse pe lângă urechi informația potrivit căreia târgul din Capitala țării nu va avea brad. Împodobit, neîmpodobit, nu își făcea simțită prezența. Și cum pe noi ne mănâncă tălpile, am plecat cu bagajul în spinare către o destinație mai aproape de Polul Nord decât Bucureștiul – Polonia.
Inițial ne-am decis pentru Varșovia, însă distanța prea mare, drumul prea lung, iarnă de afară, noaptea prematură, Auschwitz-ul prea departe, au fost argumentele care ne-au făcut să ne reorientăm către Cracovia. Oraș care are, de altfel, unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun.
Atmosfera este similară cu cea vieneză, la o scară mai mică, datorită trăsurilor cu cai care străbat centrul vechi, a clădirilor vechi, dar îngrijite.
Rută
Fiindcă distanța e considerabilă și ținând cont de argumentele expuse anterior, am luat decizia de a face o oprire la Oradea înainte de a trece granița pe la Borș. Am poposit la Studio Topaz Oradea și dimineața am luat-o înspre Caşovia până am ajuns în Cracovia.
Vignetă
Excluzând România, presupunând că toată lumea știe de unde să o procure, nu ne-a rămas decât să mergem la o benzinărie Mol să luăm vigneta pentru Ungaria, așa cum am făcut și în primăvară.
Pentru Slovacia am cumparat online, iar în Polonia nu este necesară vigneta, ci au doar taxe de autostradă.
Cazare
Evident, când călătorim cu mașina avem o grijă în plus – parcare sigură. Așa că am ales să ne odihnim la City Lights Apartaments (str. Lubicz 17a) unde am avut acces la o parcare subterană. Singura problemă a fost accesul în parcare și anume faptul că înainte de a ajunge la destinație am primit un e-mail foarte explicit cu indicațiile check-in-ului. Să recapitulăm – ajungem la destinație, tragem mașina pe dreapta, ca la Bucuresti, un pic ilegal, (cu tensiunea 20 dacă nu o mai găsim la întoarcere?!), mergem în complex să căutăm blocul X, introducem codul 1234, urcăm până la etajul 4, introducem codul 9876, luăm cheile și cartela de la parcare, revenim la titicar și coborâm în subteran în căutarea locului de parcare.
N-am avut mic dejun inclus, dar am beneficiat de o chicinetă.
Nu ne-a deranjat absolut nimeni, dialogul cu proprietarul l-am avut doar online pentru că, ce să vezi – am zis că eram aproape de Polul Nord? -, afară era aproape ger, comparativ cu Bucureștiul, iar CALORIFERUL?! nu făcea față și nu reușeam să dibuim butoanele pentru a ridica temperatura. Aici cazarea are un minus din partea noastră – friguroși fiind.
Însă, ca distanță față de centru, putem vorbi de circa 15 minute de mers pe jos, doar 1,5 km. În apropiere este și un mall de dimensiuni foarte mari – Galeria Krakowska.
Târgul de Crăciun
Micuț, drăguț, cochet.
În proporție de 90%, căsuțele erau cu mâncare – supe de la 10 zloți (supa de sfeclă roșie) până la 28 de zloți (supă de varză murată/gulaș/borș ucrainean – specialitățile), cârnați polonezi, cartofi prăjiți, hot dog, pâine unsă cu diverse (carne, ceapă, amestecuri de legume/carne tocată), brânzeturi etc.
Prețurile decente – un ceai 10-15 zloți, măr/pară în ciocolată 18 zloți, clătite cu cartofi 25 zloți, foietaje cu niște brânză halloumi (textura era similară)/învelite în bacon vreo 3-4 zloți, langoș cu cremă și brânză 27 zloți, cafea 13 zloți, hot dog mare cât o zi de post 30 zloți, locuri special amenajate pentru ospăț – mese înalte, coșuri de gunoi (și nu erau pline ochi!).
Dacă ne raportăm la restaurantele din centru, noi am ales să mergem la Nakielny unde, de exemplu, o porție de paste costa 39 de zloți, un burger 45 zloți, iar un ecler similar celor de la French Revolution DOAR 13 zloți.
Ca suveniruri am regăsit un potcovar care bătea fierul în formă de potcoave, bineînțeles, desfăcător sticle, zaruri, cuiere, brelocuri, alte căsuțe adăposteau veselă și decorațiuni din ceramică, hainele de piele, jucării, cărți pentru copii, turtă dulce.
Transport
Ca în majoritatea călătoriilor, mașina a stagnat în parcare, centrul fiind atât de aproape, mai mare era ocolirea decât drumul în sine. Și, de asemenea, nici vreun mijloc de transport în comun n-am folosit, ci ne-am înfofolit bine și am luat-o perpedes să admirăm orașul.Ca niște Rudolfi veritabili.
Mâncare
Specialitatea casei, vorb-aia: cârnații polonezi. Atât a tânjit Alex după ei… Un cârnat polonez de juma de metru, o porție de cartofi prăjiți și 2 felii de pâine, în târg, au fost undeva la 50 de lei. De fapt, în târg am văzut fel și fel de specialități nemaiîntâlnite pe la noi, destul de solicitate, după cozile formate fie din curiozitate, fie de foame.
Shopping
Noi am bifat atât magazinele locale, cât și două mall-uri, dintre care unul de curiozitate pentru că acolo am regăsit Primark care, la momentul respectiv, nu era deschis în România. Și, ce să vezi, ne-am trezit să mergem fix într-o zi de duminică. Duminică în care am parcat liniștiți, un paznic se uita cam dubios la noi, am intrat în mall și … pustiu. Bine, erau câțiva muncitori care își făceau veacul prin magazin, o femeie de serviciu care dădea cu mopul și doar o cafenea deschisă. Acolo am aflat că, deși am așteptat cu interes ora 10.00, ora la care preconizam noi că s-ar deschide mall-ul, am zăbovit degeaba. Nici supermarket-ul Auchan nu era deschis.Nimic, nada, ciuciuc. Așa că am plecat cu coada-ntre picioare.
Și aveam impresia că alte magazine sunt deschise în centru?Da, doar cele locale.
Multe magazine pline de obiecte din ceramică, dar atât de frumoase și deosebite încât uneori aveam impresia că Horezu și meșterii noștri sunt mici copii pe lângă polonezi.
În centru există și un Bazar pliiiiiiiiiiiin de bijuterii cu chihlimbar. Nu există tarabă fără chihlimbare, mai ieftine, mai scumpe, în funcție de dimensiune. Plus magneți, fulare, obiecte decorative din lemn, cristale, genți, globuri etc.
Foarte multe decorațiuni din lemn sau alte materiale naturale, inedite, aproape imposibil să nu scoți cardul din dotare să le iei acasă.
Obiective turistice
Unul dintre cele mai cunoscute și vizate puncte turistice este Auschwitz. Ca să purcedem până la el am mers pe traseul Cracovia->Alwernia-Auswich.
Accesul se face contracost și durează vreo 3 ore, vizitarea incluzând și transportul cu autobuzul între lagăre. Parcarea la Auschwitz costă 5 euro (am platit cash în euro, din câte rețin puteai plăti în zloți, dar nu și cu cardul), sunt diverși parcangii care mai că se dau peste cap să intri la ei în curte, nefiind o parcare oficială a lagărului. Altfel, între lagăre se poate merge și cu mașina personală, drumul nefiind chiar întortocheat, însă noi n-am știut decât atunci când am ajuns la fața locului. E drept că n-am stat mult după autobuz la întorcere, însă… na, am avut experiența Auschwitz, în calitate de turiști, de la cap la coadă!
De notat este că în parcarea în care ne-am lăsat noi mașina exista o toaletă, însă tot contracost. Daaar, ca niște români veritabili, am identificat o toaletă pe de-a moaca chiar în incinta Auschwitz, în timp ce așteptam să se facă ora 11.00 pentru a intra la tur.
Intrarea e ca la aeroport, cu scanare, apoi am primit niște stickere cu chenar colorat, în interiorul căruia scria Auschwitz, alături de niște căști și un casetofon pe care l-am atârnat de gât. Grupul a fost format din aproximativ 10 persoane, iar identificarea ghidului se făcea pe baza semnalului emis de casetofon – îl auzeai – al lui erai. Nu – nu.
Turul durează circa 3 ore și e împărțit între vizita la Auschwitz-ul principal și vizita la Birkenau.Vizita e tulburătoare, cumva şi informația potrivit căreia că o parte dintre locuitorii din Ardeal au fost victimele naziştilor. De altfel, de multe ori auzi ghidul spunând ca, din respect pentru oamenii care au murit în lagăr, să nu fotografiezi sau filmezi anumite locuri sau obiecte – cum ar fi încăperea în care se regăseşte părul acestora. Și când am scris asta nu m-am referit la faptul că au fost tunşi şi cozile sunt păstrate într-un block, ci la faptul că părul a fost efectiv smuls de pe scalp şi îl vezi ca nişte… peruci. De asemenea, acelaşi respect eşti rugat să ai şi față de holul unde sunt expuse fotografiile victimelor alături de informații personale – numele, număru de înregistrare alocat, naționalitatea, data naşterii, data deportării, data morții şi eşti atenționat să acorzi o atenție sporită acestor cifre întrucât majoritatea au rezistat câteva săptămâni în lagăr…
În Auschwitz totul este compactat în câteva blockuri, astfel încât să vezi toate urmele rămase în timp – pantofi, veselă, geamantane, cârje, haine, paturile în care stăteau victimele, toaletele expuse, canistrele în care era păstrat gazul Zyclon B.
Dincolo, în Birkenau, este un câmp mult mai mare, cu mult mai multe blockuri, și o cale ferată CU sfârșit, iar ghidul chiar ține să precizeze că vagonul de pe șină este cel cu care erau aduși prizonierii și ulterior erau împărțiți între cei care mergeau către camera de gazare sau cei care erau buni de muncă o perioadă. De altfel, tot ghidul adresează rugămintea de a face liniște pe drumul către sfârșit și ne înștiințează că diferența dintre noi și prizonieri este că acest parcurs pentru noi nu este ultimul. N-ai cum să nu ți se facă piele de găină, mai ales că în capăt vezi ruinele unei zone de gazare.
Strigăt de deznădejde şi avertisment pentru omenire să fie pururi acest loc în care hitleriştii au ucis aproape un million şi jumătate de bărbați, femei şi copii, în principal evrei din diferite țări europene.
Auschwitz-Birkenau 1940 – 1943
Este mesajul de pe o plăcuță memorială situată la capătul şinei.
Tot la Birkenau ni s-a permis accesul într-un block de lângă intrare unde erau ținute prizoniere femeile care… își așteptau rândul în camera de gazare. Ni se atrage atenția că scândurile de lemn pe care noi pășim nu existau în urmă cu 80 de ani. Iar paturile erau, de fapt, niște alte scânduri suprapuse pe care stăteau îngrădămite, cel mai probabil, la orizontală.Nemâncate, nebăute, sleite de puteri.
Și totuși naziștii își luaseră măsuri de protecție împotriva evadării – pe lângă gardurile de sârmă, turnurile de supraveghere, erau săpate șanțuri. Când unui om în putere îi este greu să se ridice din groapă, cum crezi că trec clipele pentru un om sleit care abia își tărâște picioarele? E moarte sigură. La fel ca întreg lagărul, de altfel. Cu cinism aș putea zice – moarte prematură… pe propria răspundere.
Bani
Eh, aici vorbim de zloți, cea mai simpatică monedă pentru turiștii români pentru că paritatea era aproape 1:1. Față de forinți, de exemplu, puteam calcula fără mare efort cât costă o ciocolată caldă de 15 zloți. Noi n-am avut bani gheață, am făcut exces de card întrucât, ce să vezi, fără excepție, puteai achita la POS oriunde. Și aici mai facem o comparație cu târgul de Crăciun din Timișoara unde am fost refuzați de câteva căsuțe pentru că nu aveau POS. Și-am încălecat pe șa, și-am rămas nemâncați în orașul lui Fritz. În ciuda faptului că… atât de bine ce arătau niște frigărui!