…dacă știam că este atât de simplu să pleci în vacanță cu un nou născut, aveam un fond de excursii organizat din timp. Glumesc.
Dar da, există mai multe luminițe de-a lungul tunelului, nu doar la capăt. Căci, până la urmă, ce face un nou născut în afară de nani, papa, pipi, caca? Nu bălește atât de mult încât să îl schimbi de n+1 ori, nu sare în băltoace, nu-și pune iaurt în cap… Deci nu e necesar nici vreun bagaj de cală doar pentru bebe.
În ceea ce ne privește, n-am stat departe de mașină odată cu venirea micuțului pe lume. Bine, cumva trebuia să plecăm de la maternitate, iar eu pe bicicletă nu mă puteam sui, că abia mă țineam pe picioare. Iar în ataș, în caz că aveam vreo Vespa sau Harley Davidson în parcare, mă cam bătea vântul și nici batic n-aveam la mine.
Daaar, cum zice poetul – a bătut vântul și ploaia și la 19 zile de viață ale lui bebe ne-am trezit la Sinaia. Păi nu mergem noi la Sinaia să facem rodajul Joolzului? Dăm câteva ture în jurul Cazinoului, o luăm la pas și roți pe Calea București șiii retur la domiciliu. Mergem! Însă, cum călătorului îi șade bine cu drumul, în Sinaia am luat prânzul și am urcat înspre Brașov. Unde ne-a prins o ploaieee cu bulbuci pe drum. Ce Piață a Sfatului să mai visăm? Direct mall pentru protecție. Noroc că s-a oprit ploaia și am luat-o la pas pe Republicii, că Joolzul n-o duce prea bine pe piatra cubică, iar zdruncinăturile și opintelile nu fac casă bună cu nou născuții.
Am inspirat nițel aer montan și ne-am întors în bârlogul moldovanesc, să ne reluăm rutina.
Iar pentru că Alex a făcut și un curs de puericultură care însumează 15 zile de stat cu familia (bine, nu e el vreun privilegiat, toți tații pot sta, dar depinde ce înțelege fiecare prin familie), cumulat cu niște zile de concediu, iată-ne în formulă completă cam o lună de zile.
Și pentru că ne mai rămâsese ceva benzină în rezervor de la Sinaia, la 4 zile distanță, iată-ne în coloană pe Valea Oltului și după ore bune ajunși în fosta capitală europeană – Sibiu. În plin FITS și cu turiști minunați de mogâldeața din brațele-mi.
Apoi, pentru că certificatul de naștere rămâsese fără pereche, am demarat procedura de obținere a pașaportului. N-avea două luni și noi ne planificasem prima ieșire din țară, la Budapesta. Cu un an în urmă făcusem noi un city break acolo, am zis că e cea mai decentă opțiune pentru o plimbare cu bebe și duși am fost. În octombrie. Frig și ploaie, dar n-am stat doar la cazare. Eram tot în etapa de nani, papa, pipi, caca. Plus un pian pentru bebeluși în care a tooot bătut cu picioarele cât despachetam/împachetam bagajul sau pregăteam băița. Aproape aceeași rutină, plusând doar cu niște jucării.
Împachetat bine cu cele mai groase haine pe care le aveam, n-am ratat o urcare cu funicularul, poze la Bastionul Pescarilor, mers agale pe Vaci Utca, plimbare cu tramvaiul și chiar shopping.
Drumu-i bun, călătoria-i lungă, cum zice un clasic în viață, am izbutit multe ore în mașină, chiar dacă la dus am înnoptat la Timișoara. Infrastructura proastă nu ne-a dat înlături, mai ales că ÎNCĂ răbda ore bune în titicar și dormea mult și bine. Da, știm și teoria cu statul în scoică maximum 2 ore. We did it!
Nu mult a trecut și ne-a făcut planuri pentru un târg de Crăciun. Am scormonit, ne-am informat și am optat pentru, surpriză, Sibiu! Ca orice bebeluș, și pruncul era fascinat de luminițe. Și nu ne-a fost grea alegerea cu gândul la plasa de lumini care înfrumusețează orașul Sibiu.
Atunci, pe cai putere tot ‚nainte, birjar!
Aici, ca la Budapesta, căci v-ați prins, am avut și cazare. Centrală, frumoasă, cu parcare inclusă (bine, aici era vorba de noroc să prinzi liber) ne-am răsfățat câteva zile în orașul natal al președintelui .
Mai o plimbare cu trenulețul, mai o masă copioasă, mai o plimbare agale, mai o cumpărătură, aproape ca toată lumea.
Din păcate nu l-am întâlnit pe Moș Crăciun la datoria de la Sibiu, dar în drum spre destinație ne-am pierdut roțile pe la Curtea de Argeș, la atelierul lui Moș Crăciun, unde se lucrează fel și fel de globuri și alte accesorii pentru perioada specifică. Înțepenit în hainele de iarnă, bebe n-a clintit în brațele Moșului.Ba chiar, la plecare, i-a fost mângâiat năsucul de fulgii de nea.
Apoi a urmat o perioadă în care l-am dus la înot. Mult spus înot, mai degrabă familiarizare cu apa, bălăceală. Atât de bine i-a prins, încât ne-am bucurat și noi, adulții, că știm locul perfect în care ăia mari se masează, iar ăia mici se distrează în apă.
Am plecat la Sovata. Nu, nu să facem fata. Poate doar armata, dar deja începuse de vreo 8 luni, hmm. Atâta bucurie când aintrat cu noi în piscină n-am văzut și nu mi-am imaginat în viața mea că există într-un trup atât de mic. Practic, aici putem spune că a avut parte și de prima masă oficială în oraș. Senzație printre turiști a fost. Și un stres inimaginabil pentru noi când făcea stoc de mâncare sub scaun. Dar ne-a prins bine, deși clar bebe s-amărit, iar drumul părea mai lung decât a fost. La salină amintenționat să ajungem în ziua plecării, n-am reușit, am fost prea ocupați cu plimbarea în jurul Lacului Ursu. În principiu, salina nu pleacă de acolo, drumul îl cunoaștem, o avem în vedere pentru alte dăți.
Continuând înotul, a venit Paștele și deschiderea sezonului estival. Păi puteam lipsi noi? Păi, nu! Și ne-am făcut bagajele și am pornit înspre litoral. Prima interacțiune cu marea, ușor de la distanță, deși curiozitatea îl împingea să facă muuulți pași înainte să prindă valul, nu să aștepte valul să vină la el. Eh, aici avem de lucrat, că aparențele înșeală. Și la mare, și în viață.
Din ce în ce mai bune, atât călătoria, cât și șederea, mai ales că deja era expert în mers de-a bușilea.
Buuun, cu planurile făcute, așteptam cu nerăbdare aniversarea lui și gongul de permisie al facerii bagajului de plecare.
La fel, drumu-I bun, călătoria-I lungă, am ales să plecăm noaptea, cu gândul că va face nani, nu ne va pune părul pe moațe amândurora. Și bine am făcut, în ciuda faptului că a doua zi eram amândoi chiauni de somn.
Destinația noastră era Ljubljana. Am mai vrut și altă dată să ajungem acolo, n-am mai reușit, ne-am mulțumit cu Zagreb. Daaar, acum am prins momentul și am purces la drum.
Buun, 3000 de km prin Europa cu un bebe de 1 an, două săptămâni în deplasare cu mașina. Inconștienți? Da, ar spune mulți. Și-au spus, mai în gândul lor.
Traseul a fost, după cum urmează – București-Ungaria-Slovenia, Maribor, Croația și Serbia, Belgrad.
Fie vorba între noi, eu visam la o plimbare cu gondola în Veneția, căci nu e DELOC departe de Ljubljana și data trecută am omis-o intenționat, dar nu aveam certitudinea că vom reuși să ajungem. Să fim sinceri, două săptămâni în deplasare cu mașina nu este deloc ieftin.
Acum intră Alex pe fir pentru informații concrete, cu mici adăugiri din partea mea. Fiind cea mai complexă plecare cu bebe, putem considera acest articol jurnalul nostru de peste ani și ani și, poate, văoferim și vouă câteva ponturi, chiar dacă plecați în 2, 3, 4 sau câți sunteți și vreți.
1) Taxe de drum: Ungaria și Slovenia au vignetă ca noi, ceilalți au sistem închis de autostrăzi – iei un tichet la intrarea pe autostradă și plătești la final, când ieși de pe autostradă. Vintrica este siteul pe care îl folosim să ne informăm despre taxele de drum, tot de pe acest site am cumpărat și vinieta pentru Slovenia. Pentru Ungaria luăm vinietă din țara noastră, de la benzinăriile Mol, am scris mai multe în acest articol:
2) Prețuri carburanți – noi folosim acest site pentru a afla prețul carburanților: la finalul lunii iunie/început de lună iulie cel mai scump carburant era in Italia, iar imediat următorul era în Serbia. Așadar, mașina noastră nu am alimentat-o cu carburant din cele două țări. Bănuiesc că știți că un preț are carburantul pe autostradă și alt preț are carburantul la benzinăriile din oraș, nu?
3) Cazări, ponturi, plus câteva informații:
– Maribor, Slovenia. Am ajuns în jurul orei prânzului, iar aici am dormit o noapte la prima rezervare pe care am facut-o prin AirBnb (prima din viața noastră): Problema e că amândoi purtăm ochelari și nu am observat că acest apartament are o baie minusculă, până și bebe plângea când îl spălam în cabina de duș – foarte mică. Seamănă cu ta-su care e și el un pic claustrofob. Dar ne-am descurcat, gazda super ok, plus că am avut parcare inclusă, aspect extrem de important când pleci cu mașina oriunde.
Fiind obositi de pe drum, am mers cu masina in centru, 1 euro pe oră parcarea, iar prânzul l-am mâncat la Baščaršija, (un fel de La Plăcinte din România) apoi ne-am plimbat un pic pe străduțele din oraș. Având râul Drava, orașul ne-a dat impresia de o combinație între Cluj și Oradea, dar la scară mult, mult mai mică. (e al doilea oraș ca mărime din Slovenia, țară cu un pic peste 2 milioane de locuitori).
A doua zi am parcat mașina tot în acelasi loc și am mâncat mic dejunul la Nana Bistro & Kavarna.
– Lublijana, Slovenia. De data aceasta am ales un apartament de pe Booking.
V-am scris anterior că eu m-am ocupat de cazări? E un apartament mare, destul de curat, cu parcare inclusă în garaj, mic dejun inclus. Din păcate nu am fost atent, iar mic dejunul a constat in cateva produse de la LIDL, plus un rest de ulei de floarea soarelui într-o sticlă… a trebuit să mai cumpărăm produse și nu puține, că atunci când broscuțele din burtica lui bebe vor să mănânce, nu-i soi de păcăleală și răbdare până la vreun local.
Din piața Preseren poți vizita cele două poduri principale ale orașului: Podul cu Dragoni și Podul Triplu. Tot de aici poți să te plimbi cu diferite ambarcațiuni pe râul Lublijanica – bebe a avut gratuitate, per total costat în jur de 100 de lei o plimbare de cam jumătate de oră. Merită? Noi zicem că da*. Dacă ți-e sete poți să îți cumperi de la bord diferite băuturi (o Cola la 0,33 L era 3 euro, o bere 3,5 euro, un whisky la 0,03 L 3,5 euro etc).
*Cu un bebe liniștit, care nu face orice să plonjeze în apă, poate sta cuminte în funduleț să facă orice altceva decât să dea masa cu fundul în sus. Vai de călătorii care ne-au fost parteneri de plimbare. :)))
O supriză plăcută a acestei piețe este faptul că în centrul ei este o instalație cu apă, ca cea de care avem noi în unele parcuri – doar că nu e jos pusă, ci sus. Super idee, mai ales în zilele caniculare.
Sunt nenumărate restaurante în oraș, am mâncat cu precădere la Baščaršija (aveam experiența Maribor) sau la Vino & Ribe.
Evident, nu am omis nici partea de shopping la mall, Shopping Center Citypark, care are loc de joacă pentru copii G R A T U I T. Dacă știți vreun loc de joacă din oricare mall din țara asta, să fie gratuit, dați-ne de știre, vă rugăm!
Într-o vizită în parcul Tivoli, bebe și-a făcut antrenamentul în spațiile de joacă, ba în leagăne, ba la tobogane, cu mențiunea că la noi în București s-au făcut investiții generoase în locurile de joacă și elementele de acolo. Prin Ljubljana și, mai târziu Belgrad, ne aminteam de copilăria noastră când resursele din părculețe erau minime… Ba nu, stai, în Belgrad e chiar mai rău.
În afara de vizitele la mall, am mai folosit mașina pentru o excursie de o zi în minunatul oraș montan, Bled.
S U P E R B! G R A N D I O S! F E R M E C Ă T O R! U I M I T O R!
Și mai spuneți voi câte asemenea sinonime mai știți.
Deși era un pic de aglomerație, promenada din jurul lacului era foarte liniștitoare. Nu extrem de aglomerat, câțiva artizani își expuneau produsele create în câteva căsuțe. Ba chiar era o porțiune de plajă, cu acces contracost.
Însă, vremea ușor noroasă, faptul că bebe nu a fost prea liniștit pe vapor nici în Herăstrău, nici în Maribor, plus plata parcării cu timp de staționare limitat ne-au făcut ca pe viitor să ne gândim la o cazare în zonă și să amânăm pentru altă dată vizita mănăstirii din mijlocul lacului. Ciudat e că am văzut bărculețe cu care se parcurgea distanța până la mănăstire și parcă-mi amintea de primele sezoane Asia Express. Și vâslele folosite, plus vâslașii care păreau obosiți, surmenați chiar, nu-mi inspirau încredere pentru un traseu cu bebe.
Peisajul este, efectiv, rupt din basme, și n-aș putea să îl compar cu vreo destinație din țara noastră. Per total am fost plăcut surprinși și mai vrem!
Cea de a treia oprire a fost cumva neașteptată pentru că am ajuns la plajă – Lido din Jesolo, în Italia, puțin mai sus de Slovenia. Ne-am cazat la Hotel Olanda, unde nu ne-am așteptat să fie atât de bine la 3*. În România deja ești judecat dacă tecazezi la un asemenea hotel și ești nemulțumit de condiții, de tipul – la ce te așteptai la banii dați? Ei, păi m-aș aștepta la tot ce am găsit pe litoralul italienesc. Și pe cuvânt de piuneză dacă nu făceam 3 minute până la plajă, cu tot cu piscină și jucării pentru bebe târșâindu-le după noi.
Realitatea este că suntem fani Marea Adriatică (nu că am avea mari experiențe cu alte mări).
Am rezervat prin AirBnb o cameră la acest hotel și fie nu scria, fie nu am văzut eu, dar aveam mic dejun inclus. Iar pe lângă acest lucru am mai avut și alte surprize plăcute: parcare gratuită, 2 șezlonguri pe toată durata șederii, schimb de prosoape, lenjerie de pat și curățenie ZILNIC etc. Chiar ne-a impresionat, la noi ai emoții și la 4 stele. Iar de stațiune, nu mai zic – după ora 20:00 strada principală devine pietonală, e un fel de pietonală din Mamaia, doar că de trei ori mai mare. De restaurante nu mai zic, am pus câteva kilograme bune în acestă țară.
Nu am folosit deloc mașina, ca sfat/pont – luați-vă întodeaunaambele chei la mașină. Una noi am lasat-o la recepție, una o aveam la noi. Ca să nu fiți deranjați să vă mutați mașina. E ca la Tetris, mereu eram curioși să vedem unde se află mașina, că n-am găsit-o de două ori în același loc. Și știu că vă întrebați, dar am luat-o în aceeași stare în care am predat-o – fără zgârieturi, bușituri, elemente lipsă.
Plaja pe care am fost noi este foaaarte curată, foaarte organizată, liniștită, deloc gălăgioasă, cu dușuri și toalete gratuite.
Conaționali nu am întâlnit prea mulți în primele zile, dar la unmoment dat când am auzit niște hăhăieli cu gura până la urechi la apeluri video și n-a trebuit să vorbească prea mult că m-am prins de-ai cui sunt. I-a trădat și graiul ușor moldovenesc.
Altfel, bebe a fost ușor stingher când a văzut piscina cu apă pregătită de Alex, să-l avem lângă noi la bălăceală, până a întâlnit-o pe Elena, o bebelușă din Germania cu vreo 3 luni mai mare, nemțoaică get beget, care i-a acaparat tot arsenalul cu care l-am pregătit noi de plajă, mare, soare.
Dar, din păcate a venit și data plecării. Mă rog, din păcate nu e spus chiar cu regret, căci fix în ziua plecării s-a schimbat vremea radical și a început să plouă. Nici dacă voiam și planificam la minut vacanța nu aveam așa baftă.
După ce am plecat de pe litoral, am avut ca destinație un ultim punct vestic – orașul Veneția, a doua oară pentru amândoi, prima oară pentru bebe și mașină. Aici avem ultimele amintiri legate de zborul cu avionul căci înspre Bologna (și de aici cu trenul) am mers chiar înainte de pandemie și apoi… ioc!
Parcarea aleasă a fost City Parking Garage, 35 de euro, fie că stai 1 minut, fie că stai o oră, fie că stai o zi. Sunt foarte înguste locurile de parcare, ești obligat să parchezi la etajul 10, dar nu prea ai de ales.
De acolo e de ajuns să dai Piața San Marco pe Google Maps că nu te rătăcești. Poți să mânănci și o felie de pizza la 2 euro, poți să bei și 2 cafele la aproape 100 de euro. Atenție la pescărușii care fură mâncarea din farfurie, chiar am asistat la un astfel de furt. Haios și nu prea.
Doar să ai în vedere că e FOAAARTE aglomerat în lunile de vară.Extreeem de aglomerat, te călcai sub călcâie, practic.
Nu, nu am plătit nicio taxă turistică, deși am regăsit un panou cu informații aferente. O plimbare cu gondola de 30 de minute costă 90 de euro până la ora 19.00 și, ulterior, odată cu apusul, prețul crește. Și totuși, acolo, în gondolă, cred că timpul se comprimă, că plimbarea a fost mai scurtă de atât. Și nu mi-ar părea neapărat rău când mă gândesc ce năzdrăvan aveam în brațe. Am supraviețuit cu toții! …fără pic de apă la bord.
Ulterior am avut un popas în Zagreb. Primul în trei. Am dat o raită prin centru, cât să ne dezmorțim, Andreea cu gândul că mai găsește ceva cu care să vină acasă, deși mașina era mai plină decât ar fi putut fi la testarea oficială de la producători. S-au produs ceva schimbări în doi ani, în sensul că s-au mai închis magazine, dar nici asta n-a oprit-o să lase ceva bani la altele. Pfff!
Ultima destinație a fost Belgrad, Serbia. Am fost cazați la Belgreat Premium Suites timp de trei nopți, iar mic dejunul l-am avut la Public House (așa mă așteptam să fie și în Lubliajna – bufet suedez).
Din păcate, trebuie sa recunosc că sârbii ne depășesc la atractivitatea orașului – Republic Square, strada Skadalija, strada Kneza Mihaila, parcul de lângă cetatea Belgradului etc. Absolut tot mai grandios, mai curat, mai renovat și reabilitat, comparativ cu centrul Bucureștiului, de pildă. Și o forfotă de nedescris, dar plăcută. Până și rata de cerșetori este infinit mai mică față de cea de la noi.
Notăm aici că bebe a avut parte de experiența utilizării jocurilor într-un părculeț sârbesc, în ciuda faptului că tooate elementele erau cam rudimentare. Iar dacă stătea mai bine pe piciorușe la momentul respectiv, sigur alerga copii sârbi.
Croaziera pe Dunăre ni s-a părut scumpă, calculasem peste 300 de lei, așa că am spus pas. Nu știm dacă am făcut calculul corect, dar la cât ne bătuse soarele în cap, aproape că nici nu mai contează.
Ne-am descurcat cu hărți offline Google, am plătit cu cardul aproape peste tot, iar bani cash am scos de la bancomat. Mașina nu am scos-o din parcare, traficul fiind muuult mai aglomerat ca la noi. Bașca la cazare a fost nevoie de intervenția unui angajat care a fost 2 în 1 – și valet, și polițist, oprind traficul să găsească o chichineață de loc în fața hotelului, că noi am fost îndrumați să oprim în fața porții, încurcând traficul pedestru.
Am spus că ne-am îngrășat? Restaurant Plato (Republic Square), restaurant Monument dar cel mai tradițional ni s-a părut restaurantul Zavicaj. Au o bucătărie foarte bună la niște prețuri corecte.
Concluzia: de revenit.
Drumul către casă l-am străbătut de-a lungul Dunării, am stat unpic și la graniță, aproximativ 40 de minute. Mulți români trec Dunărea să mănânce mai bine și mai ieftin ca la noi. Singurul regret e că nu am luat o cazare intermediară între București și Maribor, dar și între Veneția și Belgrad. Autostrăzile sunt foooarte plictisitoare.
Vacanța de vară a fost extenuantă, grea, lungă. Nu doar pentru noi doi, cât și pentru bebe. Nu că l-ar fi deranjat plimbările, dar este extreeem de obositor drumul. Dar nu ne oprim.