Ce poți face într-o zi friguroasă de martie când nu îți dorești să te bată vântul pe aleile parcului și parcă nici o promenadă în mall nu sună prea bine?
Mergi la muzeu, ăfcors.
Așa ne-am decis noi într-o dimineață de sâmbătă în care soarele își făcea timid apariția, dar cam rânjea de mama focului. Știți voi expresia soare cu dinți.
Și ca și cum aș fi visat toată noaptea că sunt președinte, nu-mi ieșea din bibilică Muzeul Cotroceni. Acel loc pe lângă care am trecut aproape zilnic în anii studenției și, dacă mă chinuiam nițel, îl vedeam de la geamul unei săli de curs.
Am pus mâna pe telefon și am căutat câteva informații, recenzii mai pe scurt, să nu străbatem orașul de pomană. Toate bune, că frumoase aveam să descoperim ulterior, astfel că am sunat pentru rezervare. Căci, ghici ce!, nu te poți înființa în fața muzeului cu Bună ziua, am venit și eu aici, mă primiți în vizită?
Am găsit locuri disponibile la ora 14.30 unde era un grup deja format.
Atenție!
Accesul se face pe baza cărții de identitate care va rămâne la poartă pe întreaga durată a vizitei. De asemenea, fiecare vizitator este căutat de obiecte periculoase, ca la aeroport. Astaaaa dacă vă era dor să călătoriți, dar ceva vă reține, puteți începe cu o vizită la muzeu. În schimbul actului de identitate am primit un ecuson, cu recomandarea de a-l ține la vedere, nu pierdut prin haină.
Noi nu am ales, ci ne-am aciuat unui grup pentru turul clasic, deci am plătit 40 lei/persoană. Și, în ciuda faptului că pe site scrie că durează 1 oră, noi am stat undeva la o oră și jumătate, probabil că eram ultimul grup.
Turul l-am parcurs alături de Adrian, ghidul grupului. Masca, evident, nu este obligatoriu a fi purtată, dar acum fiecare cum simte. Adrian a simțit nevoia să o poarte, de exemplu.
De la poartă până în curtea interioară am urcat câteva minute, mă rog, mult spus câteva minute.
Nu există taxă foto sau, de fapt, nu există pentru cei care utilizează camera telefonului mobil, hehe. Și, referitor la fotografii, am avut o singură interdecție – de a nu fotografia clădirea în care administrația prezidențială își desfășoară activitatea, din motive de securitate. Însă, imediat ce am intrat în palat, am avut liber și ne-am dezlănțuit.
Un pic de context istoric.
Moșia Cotroceni a fost întemeiată de Șerban Cantacuzino, prinzând viață în 1679. Modificări au intervenit pe timpul lui Barbu Știrbei, în anii 1800, când ansamblul de la Cotroceni i-a devenit reședință de vară cu mobilier și decorațiuni de la Paris sau Viena.
Palatul Cotroceni se transform din moșie în palat datorită lui Carol I care, în 1893, demolează casele domnești și ansamblul mănăstiresc și începe construcția Palatului.
Arhitectul care s-a ocupat de construcție este cel al Casei Regale, Paul Gottereau, care s-a implicat și în ridicarea Palatului CEC, a Bibliotecii Centrale Universitare din București.
Vreo 20 de ani mai târziu, Palatul Cotroceni intră iar în reparații grație Principesei Maria care își pune amprenta pe câteva saloane, prin epatare, ieșire din tipare, parcă dezicându-se de sobrietatea lui Carol I.
De asemenea, Palatul mai trece printr-o transformare după cutremurul din 1940 și venirea comuniștilor la putere când acesta devine Palatul Pionierilor. Asta însemna ioc decorație interioară.
Hai să vă facem o prezentare succintă, fotografică, și discutăm apoi despre impresia pe care ne-a lăsat-o muzeul.
Dar înainte să stabilim că, din păcate, cutremurul din 1940, cât și cel din 1977 au afectat destul de grav Palatul și o mulțime de elemente originale au fost distruse, fiind necesar ca, ulterior, Palatul să intre într-un amplu proces de restaurare. De aceea, câteva încăperi sunt doar asemănătoare celor originale, în funcție de viziunea restauratorului care a încercat să reproducă designul bazându-se pe frânturi decorative sau istorice.Totodată, în 1984, Ceaușescu decide să demoleze biserica care va fi reconstruită la începutul anilor 2000.
Avem aici holul de la intrare sau Holul de Onoare. Accesul se face, în interior, exclusiv cu purtatea botoșeilor de protecție, cei albaștri pe care îi mai folosim și prin spitale, clinici, saloane sau alte muzee, cum ar fi Peleș. În dreapta este Garderoba unde vizitatorii își pot lăsa hainele groase. Lucru pe care noi nu l-am făcut, iar pe la etajul 2, după ceva timp de plimbare ne-am cam încins. Apropo, nu este interzis să aveți la voi o sticlă cu apă. Dar, dacă faceți ca noi, să știți că în zona gardorebei există un dozator de apă cu pahare de unică folosință. Accesibil doar la plecare, în cazul acesta. De altfel, și o toaletă există pe undeva. N-aș putea să vă zic unde anume, dar sigur-sigur se poate utiliza.
Am urcat scările și am început să dăm peste mobilier art nouveau, dacă nu greșesc.
Aici este ușa de la intrare. Se închide mai greoi, atenție mare la manevrarea ei și atenție să nu spargeți geamul. Se observă, de altfel, și coșurile cu botoșei.
Sufrageria Germană, decorată conform indicațiilor lui Carol I. Elegantă, dar sobră.
Aici este o frântură din Salonul de Vânătoare creat pentru Carol I pentru a-și expune trofeele, însă din cauza faptului că a murit destul de devreme și n-a mai apucat să decoreze cu propriile obiecte, decizia ulterioară a fost de a fi prezentat exponate de la Muzeul Posada.
Salonul de Aur, o încăpere ieșită din tiparele familiei regale, al cărui simbol este floarea de măceș.
Salonul de Aur este o zonă amenajată pe placul Reginei Maria, însă a fost afectată de cutremurul din 1977, astfel că elementele originale au avut de suferit, singurele lucruri care au dăinut în timp sunt draperiile.
Biblioteca Regelui Ferdinand este singura zonă a Palatului Cotroceni neafectată de cutremur, fiind păstrată în formă intactă. În imagine este pupitrul Regelui, Ferdinand fiind destul de mic de înălțime, astfel că avea nevoie de un artificiu care să-l înalțe.
De asemenea, biblioteca are o galerie etajată plină cu cărți în limbi străine, Ferdinand fiind capabil să citească și să poarte conversații în mai multe dialecte – latină, italiană, greacă, spaniolă, poate și un pic de arabă etc.
Apartamentul Francez a fost amenajat pentru Regele Ferdinand care ajungea aici folosind o scară secretă amplasată în bibliotecă.
Dormitorul Reginei Maria este altă cameră grav afectată de incendiul din 1977. Atât de grav încât chiar și gresia este total schimbată pentru că nu s-a putut reda culoarea originală de turcoaz. Astfel, restauratorul a decis să folosească același material, același model, după ce a găsit meșterul original și a obținut matrița, dar culoarea nu s-a dat găsită neam! Se spune că decorul dormitorului aduce cu elementele bisericești căci, de altfel, Reginei nu îi era rușine să admire obiecte bisericești cu scopul de a le primi în dar.
Iată și Sufrageria Regală, decorată în stil englezesc, precum și Masa Rotundă a Regelui Arthur.
Încăperea se află lângă Salonul Cerchez care face parte dintr-o aripă nouă construită de cine altcineva decât Grigore Cerchez, după cum îi spune numele, care a îmbinat stilul muntenesc cu cel moldovenesc. Scopul era de a arăta legătura regelui Ferdinand cu strămoși români.
Salonul Oriental este cea mai înaltă încăpere a Palatului, locul unde regina servea ceaiul de la ora 17.00.
Dormitorul Regal, amenajat în stil Tudor. Ce să vezi, și dormitorul nostru tot Tudor se numește, hehe. Doar că noi nu avem lemn oriental, nici ferestre înalte și nici acces pe terasa cu foișor. De fapt, patul nostru nu este nici cadou din partea vreunei aristocrații românești. Csf, n-ai csf.
Bineînțeles, nu sunt acestea toate camerele și toate informațiile. Mai este, de exemplu, Camera Norvegiană care, personal, nu mi-a încântat privirea. Din cauza lemnului excesiv mi s-a părut greoaie și cumva fără o logică în design. Ce legătură o fi având cuptorul oltenesc cu restul elementelor, zău dacă m-am prins.
Însă, ghidul nostru a fost mult, mult mai pregătit să prezinte toate încăperile și să răspundă la întrebări; e destul de spontan, adică.
Per total am apreciat atitudinea prietenoasă întâlnită printre angajații muzeului, deschiderea lor față de prezent și mă refer aici la posibilitatea fotografierii a tot ceea ce îți trecea prin ochi (exceptând limita privind spațiul destinat Administrației Prezidențiale).
Singurul lucru dezamăgitor, aș putea spune, este fenomenul natural care a afectat destul de mult Palatul, dar și funcționarea unei părți ca spațiu pentru Palatul Pionierilor. Toate aceste vremuri au afectat destul de mult Palatul și nu se păstrează toate elemente originale… S-a încercat restaurarea, s-a putut, dar parcă ar fi fost mai bine fără să fi aflat informația asta. M-a dezamăgit cumplit povestea gresiei din dormitorul Reginei Maria, de exemplu.
Dar, trecerea timpului, din fericire, nu se reflectă peste elemente decorative din lemn care s-au păstrat intacte, indiferent de dezastrele prin care au trecut.
Nu am simțit suflându-mi-se în ceafă de angajații pe care îi găsești prin alte muzee la orice colț al încăperii, scanându-te din cap până în picioare ca nu cumva să păsești dincolo de traiectorie cu un centimetru. Da, pe lângă ghid au existat încă vreo 2-3 doamne care ne supravegheau de la distanță – mare distanță. Ceea ce e un plus că parcă te simți un pic mai liber, fără ochi de vultur pe tine.
Nu am simțit o grabă în prezentarea ghidului, nu ne-a zorit nimeni să facem fotografii, să admirăm obiectele expuse sau să nu rămânem în urmă, admirând tablourile, de pildă. A fost o atmosferă relaxată și, cumva, poate că la asta contribuie și lipsa unei astfel de ieșiri.
Un minus mare cât Casa Poporului, de data asta, l-aș acorda pentru lipsa parcării. Când am plecat de acasă, gândul a fost să urcăm sus, pe deal, unde vedeam eu de la etajul 6 mașini parcate. Doar că, ce să vezi, am dat de o barieră, câteva mașini parcate și alte locuri libere. Ceea ce înseamnă că spațiul respectiv este destinat mașinilor Administrației Prezidențiale. Așa că… Palatul nu este nicio într-o zonă ușor accesibilă. Sau, mai bine zis, intrarea. Deci singura opțiune a fost să coborâm dealul și să lăsăm mașina parcată neregulamentar, într-un scuar. Nu că am fi fost noi singurii, ce argument, nu?, însă 99,9% sunt convinsă că inclusiv locatarii făceau abuz de neregulamentarități. Nu m-am putut abține și l-am rugat pe ghid să propună mai departe ca măcar pentru vizitatori să permită accesul la parcarea de pe Bd. Geniului.