DARUL DE NUNTĂ

Sunt nașă/soră/cumnată. Cât dau la nuntă?

Suntem în aprilie, a trecut și postul, așa că-i liiiiber la nunți! Și asta e întrebarea de pe buzele majorității. Acum ceva timp aflasem de un site care îți genera darul, în funcție de gradul de rudenie, oraș, local, venit etc.

Între timp, însă, eu zic altfel.

O persoană apropiată de miri știe tot stresul cu organizarea prin care trec – cât de ușor se aruncă cu banii căci “o dată faci nunta”, cât de costisitoare sunt toate aspectele – muzică, foto-video, ținute. Dar mai presus de tot știe resursele financiare de care dispun.

Din punctul de meu de vedere, darul unei persoane apropiate ar trebui să fie peste media invitaților, undeva la 500 eur PLUS, mai ales dacă vorbim de un oraș mare (București, cu precădere).

De obicei, orice invitat, când stabilește darul, ia în calcul meniul și… ceva în plus, cât să rămână mirilor. Pentru nuntă, o medie este undeva la 1.000 lei/cuplu. La botez nu am informații certe, dar merg pe circa 800 lei. Bineînțeles, sfatul meu este să ai în vedere clar meniul!, localul nunții, salariul de care dispui, numărul de persoane pentru care achiți și relația cu mirii. Dar niciodată darul să nu fie sub costul meniului! Știi cum e, dacă tot ieși la restaurant, achită-ți nota de plată. 😛

În primul rând, mare atenție la comparația meniurilor – meniurile din București sunt între 60 și 100+ eur. În provincie, pornesc de la 100+ lei și urcă până la maximum 400, să zicem. Nu am date clare, doar estimez. E adevărat că în unele meniuri nu sunt incluse băuturile, dar când întrebi mirii/socrii despre preț, ar trebui să ți-l spună estimativ, incluzând tot. Dacă vor, dacă nu, câștigul tău, dar să nu auzi plângeri apoi.

Uite, ai observat că majoritatea restaurantelor nu au prețurile meniurilor afișate? Ceea ce înseamnă că mergi la vizionare, ți se prezintă oferta, negociezi și apoi decizi suma pe care o spui mai departe. Asta dacă nu ai fi ghinionistul suprem, astfel încât un invitat să aibă două nunți în același an (eventual lună), la același local, iar unul dintre voi să fie atât de prost la negocieri, încât să nu obțină nicio reducere. Și tu să fii… a doua nuntă. E clar că omul pornește de la suma norocosului și s-ar putea să te trezești cu un dar inferior celui la care te-ai aștepta.

În cazul în care ți se pare o sumă prea mare 500 eur PLUS dar de nuntă ca soră/frate etc, în cuplu mă refer, hai să îți spun o treabă.

Pe vremuri (ce ciudat e să spui asta la nici 27 de ani) se striga darul la nuntă. Mda, oarecum ca la emisiunea aia de la tv. Adică la o anumită oră, undeva spre dimineață, unul dintre lăutari (dar nu obligatoriu, eu așa am văzut), lua microfonul, spunea două vorbe despre momentul care urma și se îndrepta către prezidiu.

Cum mirii erau singurii care nu își mai plăteau meniul, lăutarul se îndrepta către nași. Și nașii strigau darul, urmați îndeaproape de socri, frați, surori.

Tot darul se striga la microfon.

De la nașu mare pentru Ana și Ion 500 de lei, să trăiască, să fie fericiți.

Și un ecou manelistic pe fundal.

Bănuiesc că îți dai seama că în funcție de darul familiei să fie considerabil mai mare față de cel al unui simplu invitat pentru că dacă familia nu sprijină tânăra familie, atunci cine să o facă? Dacă se pornește cu un dar mic, fii sigur că tot așa se va încheia. O sumă mare dată de rudele apropiate rămâne un element de referință la care se raportează invitații, suma fiind, de regulă, peste media majorității. Acum este invers, într-adevăr. Toți am fost, suntem și vom fi invitați la nunți și știm care este media unui meniu. Familia trebuie să pluseze.

Și să nu te îndoiești de faptul că nu se mai strigă darul. Ba la unele nunți de la țară se mai poartă sau chiar și la restaurantele din anumite zone, în funcție de tradiție. Bașca și la orașe mai mari, invitații vorbesc între ei la masă – Voi cât dați? Ziceați că ați mai fost la nunți, cât mai merge darul?M-a dezamăgit muzica/mâncarea/mirosul, parcă aș scade vreo 200 lei. Ah, ce mult mi-a plăcut tortul, hai, iubi, să mai dăm 100.

Nu te gândi la faptul că suma de pornire pe care am zis-o eu este bătută în cuie sau depășește cu mult bugetul tău pentru nuntă. Nu cred că există soră care să nu știe că va deveni cumnată cu cel puțin un an înainte. Mă refer la nuntă, nu la cununia civilă care se poate face de pe-o zi pe alta. La fel cum mă îndoiesc că există părinți care să nu știe că devin socri sau nași care nu au aflat că vor cununa. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *