VERIGHETE

Salut! Sunt Andreea și sunt fană a Băneasa Shopping Mall. Sună a reclamă, dar zău că nu-i. În drumurile noastre pe acolo, după ce ne-am întors din Paris, am tot intrat în Cellini, să ne uităm după modele de verighete.

Cerințe? Aur albe și simplitate. Știam sigur că nu vrem diamante, diamanțele, Swarovschi etc.

În plimbările noastre am dat de un model interesant. Nici rotund, nici pătrat, nici ușor de descris. Dar unul fără de care nu prea am mai fi plecat de acolo, dacă erau mărimile potrivite. Asta în magazinul din Feeria.

Evident că nu puteam să îl comandăm din Septembrie 2016, că aveam mai mult de un an până la nuntă și, aș, câte se mai puteau întâmpla!

Am tot amânat, am zis că le luăm în preajma Crăciunului, poate-poate, vine Moșul cu o mega reducere, na, visam și noi.

De la a doua vizită, în orice magazin intram, șoc și groază, primeam fel și fel de motive – că nu se mai fabrică, că ei, de fapt, nu mai colaborează cu producătorul, că au mai dat o comandă pentru cineva acum 2 luni și încă nu a venit, că câr, că mâr. Așadar, cu greu am reușit să aflăm numele modelului și producătorul. 

Dar odată petrecută minunea, ghici ce!

Am deschis Internetul și am început să căutăm. Am găsit modelul la un preț, normal, sub cel de la Cellini. Ne-a fost teamă să comandăm, plus că nu știam mărimile și chiar dacă le aflam, riscam o experiență aproape eșuată, ca în cazul inelului de logodnă. 😀

Am continuat să săpăm după informații și am luat legătura cu producătorul.

Long story short.

Am vorbit cu el, a indicat o pagină unde găseam magazinele din Roma, am căutat repede bilet de avion, cazare, am vorbit cu reprezentantul unui magazin, i-am scris că “veniiiim” și, în cel mult o lună, duși eram!

Aterizați în Roma, surzi și transpirați (căci în februarie nu leșini de frig ca la noi, iar eu eram singura turistă cu fular la gât), am dat iama la Fontana di Trevi, să îl găsim pe Gianluca.

Și l-am găsit, dar încă dormea. Ne-am mai plimbat un ceas și ne-am reîntors.

Hello!

Hello!

We sent you an email about some rings… Gianluca?., zice Alex, căci pe el l-am pus purtător de cuvânt.

Oh, you are Andrea?, îl întreabă blonda.

Nooo, she is!!, și întinde mâinile disperat înspre mine și flutură din degete, de parcă nu mă cunoștea și credea că am râie.

Ah, I am Gialuca, râde blondina.

Ne-am uitat unul la altul.

Blonda râde și face semn că “oh, ați înțeles voi, Gianluca e bărbat, dar cu mine ați vorbit pe mail”.

Răsuflăm ușurați și se apucă să ne arate verighetele. De fapt, ne explică că nu le are pe cele originale, ci doar niște copii dintr-un material oarecare, ca originalele vor veni mai târziu, deci dacă ne plimbăm puțin…

Zis și făcut. A durat mai mult alegerea dimensiunii “slim” Versus “fat”. Aș fi optat pentru cea subțire, dar era un pic cam anorexică (dar în timp, de la menaj, spălarea vaselor, se mai reduce și dacă se subțiază prea mult? Știi cum e, detergenții…) și am mers pe mâna lui Alex. Alex care era cam reticent cu plata – nu mai bine achităm când vin? Dacă nu vin?!

Le-am achitat integral (Andreea i-a explicat lui Alex că e abia prima zi în Roma și riscă să rămână fără banii pentru ele) și ea s-a lipit și de niște cercei cu perluțe, așaaa, micuți, drăguți, drept cadou. Că cică italiencele poartă ceva nou. Și ei nu prea aveau ce să îi dea. Și dacă Andreea a scris de la început că nu voiam diamanțele, nu prea-și poate retrage acum cuvintele. Din păcate.

O lună de zile a durat să vină verighetele, sigilate ca la carte, cât pe ce să fie pierdute de Poșta românească.

Apropo, pentru amândoi a fost prima experiență cu Italia, căci nu mai fusese niciunu’ pe acolo. Dar iată că nunta face oameni din copii.

Astfel că mulțumiri deosebite lanțului Cellini care nu a vrut să își ia comision, deși noi chiar am insistat și chiar ne-am dorit modelul respectiv. De aia am și lăsat numerele de telefon la câteva magazine, poate vreunu’ vine cu vești noi și bune. Nici măcar o scuză, un regret nu am primit. Da, așa se face comerț la noi. Partea bună e că, făcând toate calculele, am ieșit mai ieftin cu o excursie inclusă, decât dacă le-am fi luat de la botul calului.

Lasă un răspuns