MASAJ

– Te simți divă că ai fost la salon pe Dorobanți?

Zâmbesc. – Mergeam și până acum.

Râdem amândoi.

Ah, am uitat să mă prezint.

Salut, sunt Andreea și îmi place să fiu alintată. Că nu știam cum e la masaj.

Dar să fac și eu introducerea ca la carte, nu? Când am făcut un an de căsătorie am decis, împreună cu Alex, să ne oferim un cadou de hârtie, căci atunci serbam nunta de hârtie. Nu dau detalii despre cadoul pe care i l-am luat eu, căci a fost o dezamăgire completă.

Surpriză! Când am văzut ce mi-a oferit el, la rândul său, dezamăgirea a fost la fel de mare – voucher la masaj.

– Dar nu la orice fel de masaj!!! E masaj cu ciocolată! Vezi cât țin eu la soția mea??? Te duc la Salon Chocolate.

M-am bosumflat toată. EU, Andreea, n-am fost în viața mea la masaj. La niciun fel de masaj. ȘI EL VREA SĂ MĂ DUCĂ SĂ MĂ MASEZ CU CIOCOLATĂ?! Vreo 3 luni de zile s-a rugat de mine să facă programarea. Iar eu găseam motive peste motive și niciodată nu era momentul.  Au urmat telefoane date de Alex la salon să vadă valabilitatea uitată de emoții, cum trebuie să se prezinte nevasta acolo.

A zis că e pudică. Ceea ce n-aș zice că e neapărat greșit. Și așa am aflat amândoi că voi primi, totuși, niște chiloți de unică folosință.

Scandal. Mare scandal.

– Cum puii mei să mă duc eu acolo?! Dacă e bărbat?! (bine, problema asta și-a pus-o și Alex, fie vorba între noi, hehehe) Ce chiloți de unică folosință?! …Doamne ferește, Alex, uită-te la fața mea.

După amenințări că el nu îmi mai ia niciodată cadouri și după ce am ajuns la concluzia că nimeni altcineva nu se va putea duce în locul meu (cică masajul ăsta cu ciocolată nu e pentru bărbații păroși că, na, ciocolata aia e…lipicioasă, îți explic mai jos), am lăsat garda jos și… s-a făcut programarea.

Atâtea emoții n-am avut nici la nuntă, vorba aia. Mai aveam 200 de metri până acolo și urlu:

– Mă doare burta, mi-e foame!

– Lasă, îți iau un covrig… mai încolo.

În gândul meu era – care mai încolo?! Mie acum mi-e foame.

Mă rog, era doar un gol în stomac. Mă uit în oglindă înainte să cobor din mașină și dau pe afară de sinceritate – zici că merg la tăiere. Mă rog, a trecut Ignatul, dar nu de mult.

Intrăm în salon și îl las pe Alex să inițieze dialogul cu recepționista.

– Bună ziua, cu voucherul am venit și noi, am adus-o pe soție la tăiere.

– Da, vorba vine, la tăiere, am încercat eu să o dreg.

Evident, toți trei am început să râdem, inclusiv o clientă cu prosop în cap care aștepta să intre la coafat mustăcea.

E ok, mi-am făcut intrarea ideală. 

Mai schimb două vorbe cu Alex până când dintr-o cameră iese o tipă înaltă. Am tresărit, mi-am dat seama că eu sunt aia pe care ea o căuta. Știi tu, instinctul feminin…

Se uită la recepționistă să o îndrume către clientă.

– Da, domnișoara este, zice recepționista.

Zâmbesc. – Domnișoară, auzi…

Întinde mâna, facem cunoștință, am reținut doar… că pe mine mă cheamă Andreea. Ea… niciunul dintre #moldovanii nu a reținut dacă e Alina, Roxana sau… altcineva*.

– Hai să mergem!

– Hai…Mai puteam să mă împotrivesc?!

Intrăm într-o cameră ușor întunecată oh, ce încurajator și începe să explice.

Aici puteți să vă schimbați, aveți chiloții de unică folosință, moment în care intervin, cum altfel?!

– Am costum de baie!

Ochii i se bulbucă.

– Am înțeles că pot să vin cu costumul de baie (nimic neadevărat, așa îmi transmisese Alex după ce a vorbit la telefon cu cineva), mă rog… jumătate. Pot să rămân cu el? Na, eu mă dusese pregătită regulamentar, cu arsenalul de acasă…

– Da… adică… Nu știu dacă ciocolata aia se mai ia de pe material, că nu am încercat.. nu știu.

– E, nu-i nicio problemă dacă nu se ia, zic eu rânjită și veselă din cale-afară.

– O să vă rog să vă prindeți părul (podoaba capilară, adică!!!) cât mai sus, să nu vă deranjeze la ceafă și să nu îl murdăresc cu creme…

– Aaa, n-are nimic, adică n-am cum, că e scurt și oricum l-aș prinde, tot rămân niște fire desprinse, e ok…

– Acolo este toaleta, și arată cu mâna undeva înspre capătul mesei de masaj, o să mergeți la duș după… mă rog, dădeam aprobator din cap, dar era blanc. După ce vă schimbați, vă puneți pe masă, cu capul în jos. Aveți acolo, pe masă, prosopul pentru sâni.

Aveam și niște papuci d-aia de pedichiură puși frumos la colțișor, aproape uitasem de ei.

Și iese din cameră. Rămân eu cu… mine și dilemele existențiale.

Încep să mă dezbrac și ajung la concluzia că dacă tot n-am mai făcut asta niciodată, să o fac acum până la capăt, drept urmare, ghici ce!, îmi schimb chiloții cu ăia de unică folosință. Ciudat model. Universal aș putea zice. Evident, partea mai subțire o pui în spate, sunt cumva… ușor tanga. Am luat-o logic și se pare că am gândit bine. Cred.

Încep să vorbesc singură, oi fi reținut bine? Cu capul în jos?

Mă sui pe masă ușor greoi, mă pun cu fundu’n sus. Cu fălcuțele în bătaia aerului cald al aparatului de aer condiționat, adică. La buric simțeam o căldură explicabilă. Era o saltea caldă sub acea folie transparentă.

Nici nu mă dezmeticesc total că bate cineva la ușă. Zic și eu ușor debusolată, că îmi dădusem ochelarii jos de pe nas, …da.

Răsuflu ușurată, e tipa. Mă întreabă dacă să îmi ia ochelarii de sub nas, accept, și îmi spune că urmează să îmi dea cu scrub.

– O să simțiți ceva cald, dacă e prea fierbinte să îmi spuneți.

– A, nu, e ok, suficient de cald.

– O să vă dau cu scrub. Vă recomand să îl folosiți și acasă, dar pe piele uscată.

– Aaaa, nu udă? E clar, l-am folosit total greșit, mustăcesc eu.

Șiiii câteva minute bune mă dă cu scrub. Mișto senzația. Și mi-a dat impresia că nu a făcut economie la soluție. Cred că cel puțin 10 minute m-a frecat cu scrubul ăla, și pe față, și pe dos, ca la croșetat.

– E prima dată la masaj?

– Da.

– N-ați mai fost nici la masaj normal?

– Nu, zic, e prima dată pentru ambele.

– Adică l-ați primit cadou, hehehe?

– Daaa…

– Și, care a fost reacția? Nuuuu, nu vreau să merg?

Aoleu, tipa asta citește și gândurile?! Da, cam așa. Inițial am vrut să îl trimit pe soț…

– Nu prea e masaj pentru bărbați…

– Da, am aflat ulterior. Dar aveți și pentru bărbați ceva?

– Păi masaj de relaxare, cu pietre…

– Aha.

Ia o mică pauză, merge în baie și deschide apa.

– Am dat drumul la apă. Vă rog să mergeți să vă spălați. O să vedeți că scrubul e uleios, dar să vă dați jos doar particulele alea. Aveți și prosop acolo.

Când mă chinuiam să mă dau jos de pe masă și mă dezlipesc de folia aia, o aud:

– A, am uitat să pun scărița.

– N-are nimic, m-am descurcat și așa, nu e prea înaltă. Noroc că din când în când mai merg la pensat și am mai văzut mese d-alea și știam să mă sui pe ea…

În baie era o baie completă, cu cabină de duș, wc, chiuvetă (bateria era ca la mall, cu senzor), iar lângă prosop aveam o pereche nouă de chiloți! M-am clătit de particule și am început să mă șterg cu prosopul cel alb. Prosopul cel alb care devenise ușor degrade, cu niște roșu pe el. Am intrat în starea de panică. Șoc și groază, scrubul ăla lăsa roșeața, că m-am frecat puțin cu el cât să văd unde e problema și am deslușit misterul.

Mă întorc pe masă. În cameră, nimeni. Mă sui pe masă, apare și tipa. Zic:

– Scrubul e cu ciocolată?, na, poftim, întrebare de Măria Sa Inteligentă, de parcă nu era clar că a mers la un răsfăț cu cio-co-la-tă!

– Da, ciocolată belgiană concepută special pentru așa ceva.

Na, belea.

Pe masă era o pernuță. În capul meu, piticii au înțeles că mă pun cu fața în sus.

– Să vă puneți tot cu fața în jos, că acum urmează masca.

Hai, fălcuțele la răsfăț! Execut, ce să fac… Și începe să mă ungă cu acea mască de ciocolată care mi-a făcut pielea ca de bebeluș, fără să exagerez.

– Vă gâdilați în talpă?

– Mmmmmm (am ezitat răspunsul destul de mult)…nu. Am negat, ca să nu omit vreo chestie mișto. Și am așteptat să mă maseze în talpă.

A început întâi pe spate, apoi mă întorc, mă unge și pe față (pe chip, nu!) și mă bagă la împachetat. M-a înfășurat în folia aia de plastic, mi-a pus deasupra pătura aia care emana căldură și m-a lăsat așa vreo 20 de minute. A dat și căldura mai încet, să nu mă încing prea tare și am fredonat în gând melodiile din difuzor pe care nici nu le cunoașteam.

După ce a expirat timpul, m-a despachetat și m-a trimis la spălat.

– De data asta puteți folosi și puțin gel de duș. O să vă pun papucii de aici (de pe masă, adică) și puteți să vă spălați cu ei, să nu alunecați.

Da, m-a uns și pe talpă, dăăăă.

La întoarcere a apărut lângă masă și scărița care mă cam încurca după ce am exersat urcarea fără ea. Mă pun iar cu fundu’n sus, mă acoperă cu un prosop. De data asta nu mai aveam folie pe masă, ci niște hârtie d-aia ca la epilat (asemănătoare cu rola de bucătărie, dar mai mare, evident) care începe să se rupă la mișcările mele. Surpriză! Exact ca-n filme, îmi bag fața prin gaura aia a mesei. Băi, și începe să trosnească hârtia aia la mișcările mele de a nu-mi lăsa rujul pe ea, încât aveam un sentiment de rușine, că semăna cu un pârț ușor cosmetizat… Dar nu era!!!

Mă rog, tipa își vedea de treaba ei. Îmi dezvelește un picior, îl unge cu altă cremă, astea erau mișcări de masaj, cu tocături de-alea. Termină cu stângul, continuă cu dreptul. Ajunge la mâini, pe rând. Și cu masca, și cu crema asta m-a dat și pe palme, pe degete. M-a cucerit instant. Mă simțeam ca o pisică cu care se juca stăpânul. Cu pernuțele ei de la lăbuțe, nu cu coada… Fiecare deget a beneficiat de atenție, pfoai, maxim! Inclusiv în tălpi. Vorba aia, curcubeu… în talpă.

După ce m-a dat cu maglavais și pe față, și pe dos, mă tamponează ușor cu un șervețel unde rămăsese mai multă cremă.

– Să vă fie de bine, zice și dă să plece.

– Mulțumesc.

– Puteți să mai rămâneți puțin așa.

– Pot să mă îmbrac?, întreabă Andreea cea naivă.

– Da, puteți să vă ștergeți și cu prosopul acela (de pe mine).

Am sărit repede de pe masă, m-am șters ușor cu prosopul cel roșu, mi-am schimbat chiloții, Alex deja dispera și îmi trimitea mesaje. Eu am ieșit cu un zâmbet larg pe față care o lungă perioadă nu mi s-a mai șters de pe față.

Ține vrea țiocolățică, ține, ține?, l-am tot tachinat pe Alex. Interpretarea întrebării vă aparține, hahahahaha.

Concluzia e că am trecut cu bine peste această experiență și… Alex, să știi că MAI VREAU! Ziua mea e la început de august, în caz că ai uitat, dar accept și de 1 iunie. Sau de Paște. Vorbești tu cu Iepurașul, te descurci, hihihi. Sau de 1/8 martie. Sau de Sf. Valentin, hehehe. Chiar știu să ajung și singură, nu trebuie să mai vii cu mine, e ok.

Iar pudicele ca mine să ia aminte. Decât o tigaie, mai bine să aprecieze (de la început, mai mult decât mine) un voucher la masaj. Să nu interpreteze că soțul o face crizată și o duce la masaj să o mai domolească. Nu, nu, se spune că happy wife, happy life. Deci enjoy the present!

Happy-happy, joy-joy! Hooray!!!

*Conform informațiilor de pe site era vorba despre Claudia. Vorba aia, surdul n-aude, dar le potrivește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *