Până în luna octombrie a anului 2015, o zi lucrătoare a săptămânii din viața mea arăta cam așa:
- Trezit, fumat o țigară;
- Mic dejun, fumat o țigară după masă;
- Pregătit, spălat, plecat de acasă – de acasă până la metrou fumam o țigară obligatoriu;
- De la metrou până la serviciu – fumam obligatoriu o țigară sau opțional două țigări (distanță era mai mare)
- Rezolvam treburile urgente, apoi ieșeam la una-două țigări consecutive.
………………țigări……………….țigări……………….țigări…………… țigări……………….
La plecare, la fel. Se relua procedeul.
Eram supărat, fumam de supărare, eram fericit, fumam de fericire, nu aveam treabă, fumam de plictiseală, aveam treabă, fumam o țigară înainte pentru a-mi prioritiza lucrurile, ieșeam, aoleu, cum să nu fumezi, când nu merge țigara mai bine, dacă nu atunci când socializezi? Beam o bere, un suc, un cappcuccino, o limonadă etc – extra țigări, fumam mai mult ca de obicei. Ieșeam în weekend pe undeva, mergeam la o aniversare, la o nuntă, la un eveniment, automat trebuia să am am la mine unul-două pachete la mine, poate chiar trei. A, să nu mai zic că în perioada aceea se fuma peste tot, nu era în vigoare legea care interzice fumatul în locuri publice/spații închise.
Fumam și acasă, pe scară aveam o scrumieră adaptată special. Să mă scuze ex-vecinii pentru mirosul pe care l-au emanat țigările mele ani la rând!
Am avut și țigară electronică, mi-am cheltuit aproape 1/3 din salariu la vremea aceea (prin 2011-2012) ca să mi-o achiziționez. Am folosit-o două zile, nu a avut nicio șansă. A, mint: a avut șansa de a sta uitată într-un sertar.
Fumam aproape non-stop, iar uneori mă trezeam și seara ca să fumez una-două țigări.
Impotent nu eram, cu mirosul emanat eram obișnuit, îl mai estompam cu bomboane și mentosane, cu sănatatea eram ok (mai puțin o tuse matinală și zilnică cu care mă obișnuisem – nu mă deranja), restricții nu aveam. De ce m-am lasat de fumat? Datorită factorului financiar și a unui pariu.
După ce mergi în diferite locuri, te plimbi și mănânci mult, dar doar acasă nu prea, la un moment dat banii se cam termină. Nu se punea problema de rate sau de dat bani în casă în perioadă aceea pentru că locuiam cu părinții. Le-am spus alor mei că vreau să mă las de fumat și nu m-au crezut. Chiar au zis că imi vor da x00 lei dacă mă las de fumat. (nu mai știu suma exactă.) Nu mai știu exact dacă a fost un pariu sau doar un stimulent.
Și m-am lasat de fumat. Și am primit și bani. Și am râs și de un grup de colegi care încercau să se lase de fumat, dar nu au reușit nici până în momentul de față. Nu m-am câcâit cu plasturi, cu gumă sau cu alte porcării inutile. Iată metoda mea: m-am uitat în oglindă și mi-am zis gata, de mâine nu mai fumez. Spun STOP țigărilor. Am citit cartea scrisă de Allen Carr – În sfârșit, nefumător, în ziua în care am mi-am spus lucrurile astea. A doua zi, am fost „corupt” de către un bun prieten să facem o chetă de un pachet de țigări, după ce nu fumasem deloc la muncă. Și i-am spus: Ok, dar acesta e ultimul pachet de țigări pe care mi-l cumpăr, o să vezi! Evident că nu m-a crezut. Și acum se miră persoanele cu care mă văd destul de rar că nu mai fumez. Am fumat jumătatea mea de pachet și am recitit cartea În sfârșit, nefumător, când am ajuns acasă. Am citit-o de pe internet, nu am dat bani pe ea. Oricum, cartea costă sub 30 de lei. De atunci nu am mai fumat. Fără sevraj, fără urcat pe pereți, fără crize. Recunosc, nu am mai ieșit atât de des o perioadă și am pus și câteva kilograme în plus. Înainte fumam și de foame. Bineînțeles, timpul liber pe care o să îl ai după ce te lași de fumat poți să îl ocupi și cu sport, nu neapărat cu sărațele/semințe și cipsuri, precum am procedat eu.
Uneori poți să mai ai și poftă în a-ți mai aprinde o țigară, chiar și la aproape trei ani de când te-ai lasat. Dar trebuie să fii conștient că dacă fumezi o țigară, ai o foarte mare probabilitate în a te reapuca din nou. Dar nici vorbă de sevraj.
Dacă vrei să te lași de fumat îți mulțumesc pentru timpul alocat și îți doresc spor la citit cartea lui Carr!
Dacă nu vrei să te lași de fumat, fumător fiind, dar ai ajuns până aici cu cititul – îți mulțumesc!
Daca nu fumezi și ai citit până la final acest articol … ÎȚI M U L Ț U M E S C!
P.S: nu exclud posibilitatea de a mă reapuca de fumat. Dar încă nu vreau. Am vrut să mă las și m-am lăsat. De ce? Pentru că așa am vrut.