Ce faci dacă ești mireasă cu aparat dentar?
Păi, îți scoți fasolea și stai la poză. Multe mirese se întreabă ce fac dacă au aparat dentar și urmează să se căsătorească. Vreau să spun și eu câteva vorbe, nu minciuni, despre acest aspect, deși am purtat aparat dentar cu mult înainte să fiu mireasă.
Apropo, aparatul dentar e chiar puțin mai ieftin decât un pachet foto-video. Să nu mai vorbim despre rochia de mireasă pe care o porți câteva ore și o bagi la naftalină. În schimb, de efectele aparatului dentar beneficiezi întreaga noapte. Și mult după.
Așadar, răspunsul meu pentru mirese e simplu, cum am scris anterior. În primul rând, poate ți-ai pus prea târziu aparatul, dar când e vorba de corectat așa ceva, mai bine mai târziu decât niciodată.
Nu înțeleg de ce teama asta că vai, cum o să arăt cu aparatul. Aparatul dentar face parte din viața ta o lungă perioadă. Și e normal, cumva, să ai o amintire cu el. Vorbesc în cunoștință de cauză. Iar dacă nu ți-ai pus mai devreme, din anumite motive, n-ai încotro!
Am avut aparat dentar dinainte să fiu mireasă, așa cum scriam anterior. Vreun an și jumătate am avut zâmbet de metal. Bine, e mult spus, că al meu a fost ceramic. L-am ales pentru că nu se vede. Da, din avion nu se vede, mi-a răspuns doctora și așa impact ce-au avut vorbele ei, că încă îmi răsună în cap.
Aveam dinții din față strâmbi. Și chiar dacă nu era atât de deranjant (căci zâmbeam cu gura închisă, lucru care acum nu se mai întâmplă :D), să știi că lucrul ăsta afectează masticația.
Cum a început totul?
Cu o oarecare teamă am ajuns pe scaunul ortodontului. Mi-a luat mulajul și, nu după mult timp, vreo lună, am mers să îmi lipească brackeții. A durat ceva operațiunea, din fericire nu am avut nevoie de nicio extracție (că altfel nu îmi mai puneam niciun aparat).
Am ieșit vie și nevătămată, fără dureri. Până am dat colțul străzii și am început să simt presiune asupra dinților. Am avut programare pe la ora 9.00 și am mâncat a doua zi. Nu, nu mâncasem zilele anterioare atât de mult cât să am rezerve, că nu-s cămilă, dar ceva mă împiedica.
Deși când am ajuns acasă mama era pregătită să gătească un piure, cu carne și niște castraveți. Oh, aluneca destul de bine piureul ăla (important era că nu trebuia să mestec), cărnii i-am zis pas, iar castraveții… Oh, castraveții, oricâtă poftă aș fi avut de ei… Aveam unii cornișon și am început operațiunea tăierii castravetelui. Am luat unul, l-am tăiat rondele și…dă-i bătaie la mestecare. N-am reușit, așa că rondeaua aia am mai tăiat-o în patru. Ca la salata beouf. Nici așa n-am reușit, mă înecam ca un pui proaspăt ieșit din ou, că de ronțăit nu era vorba.
Așa că m-am urcat cu fundu’n sus în pat și am început smiorcăi și să sughiț și să mă dau cu capul de pereți că mi-e foame, că-mi chiorăie mațele, iar eu nu pot mânca. Tragedie, nu alta!
A doua zi am început ușor-ușor să dau pe gât niște supă, pâine înmuiată, na, chestii ușoare. Singurele dureri au mai fost când mă duceam la control și îmi mai strângea doctora sârmele.
Da, doar un an și jumătate am îndurat chinul și am zâmbit cu toooți dinții. Deși nu era moda cu selfie pe vremea aia, n-am avut nicio problemă să mă afișez cu aparatul. Și, ține cont, am și ochelari de vedere. Un fel de Betty cea urâtă. În clasa a XI-a, să ne înțelegem! Se zice că unii copii sunt răutăcioși. De fapt, toți copiii, indiferent de vârstă, sunt foarte răi!
La scoatere, trebuia să scap de ambele aparate, singura problemă a fost că… aparatul mobil nu era gata. Așa că am scăpat de aparatul inferior întâi, iar la câteva zile și de cel superior. Recunosc, o scurtă perioadă am purtat aparatul mobil pentru că nu îmi stătea bine, nu îl sufeream și sâsâiam mai ceva ca în prima zi când mi-l pusesem pe cel permanent. E drept, îl purtam doar noaptea, dar nu era deloc plăcut. Dimineața mă trezeam cu o groaznică presiune asupra dinților, abia dacă puteam mânca. Cred că de-aia rutina mea include lăptic cu cereale.
Dar cum m-am văzut în oglindă cu dinții eliberați, am dat iama într-un salon să mă tund. Într-un loc, unii mi-au zis că îmi trebuie programare. Nu-i bai, am sărit pârleazul și m-am dus vizavi, unde n-a mai contat prețul. Eram foarte încântată de MAAAREA schimbare de look.
Reține! Aparatul dentar te învață să te accepți așa cum ești, căci nimeni nu e perfect. Sfatul meu pentru oricine e să își pună aparat dentar! Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Decât să fii mireasă cu dinți strâmbi sau să zâmbești cu gura închisă, mai bine rânjești în toată splendoarea cu aparatul dentar! Va face parte din viața ta un an sau doi! Însă nu ți-l pune cu o lună înainte de eveniment, ci înainte cu mai mult timp, să ai timp să te obișnuiești cu el! Repet: Aparatul nu funcționează doar estetic, ci reglează si masticația!
Și apoi… dacă nu ți-ai extras deja molarii de minte, să știi că sunt mai dureroși decât aparatul dentar. Așa, ca încurajare zic.
Și, ca o paranteză de final, mi-aș dori să nu mai văd recomandări de tipul – cineva, eventual o prietenă a unui prieten, a folosit o gutieră pentru a-și îndrepta dinții. Gutiera se folosește împotriva scrâșnitului de dinți. Și nici aparatul mobil nu se folosește pentru îndreptat. Pentru îndreptarea dinților strâmbi este nevoie de presiune, ceva trebuie să tragă de ei, să îi mute, să îi învârte. Tind să cred că cine recomandă așa ceva, habar nu are ce înseamnă o dantură imperfectă!