Așa cum vă iubiți și voi când alegeți să îi faceți. Iubiți-vă copiii și protejați-i. Nu îi țineți într-un glob de sticlă. Căci voi îl protejați, dar la primul rostogol, când voi nu veți mai fi, va crăpa.
Iubiți-vă copiii și învățați-i să caște ochii acasă, în bloc, în parc, în mall și, mai ales, pe stradă.
Iubiți-vă copiii și nu le luați telefoane scumpe. Sau măcar învățați-i să bage telefoanele în buzunar când merg pe stradă. Și în autobuz, și pe trotuar, și pe trecerea de pietoni.
Iubiți-vă copiii și spune-ți-le că viața lor nu este formată doar din drepturi. Ei, noi, voi, toți avem și obligații.
Iubiți-vă copiii și învățați-i să traverseze pe trecerea de pietoni, dar nu ca roboții din jocurile pe care le văd oricând, oriunde. Să se uite și în stânga, și în dreapta. Să stabilească contact vizual cu șoferul. Și NICIODATĂ SĂ NU ALERGE PE TRECEREA DE PIETONI. Nici iarna, nici vara. Iarna nu-i ca vara și viceversa. Iubiți-vă copiii și învățați-i să nu traverseze neregulamentar – nici prin locuri nepermise, nici pe culoarea roșie a semaforului.
Iubiți-vă copiii și învățați-i să se asigure înainte să facă orice. Înainte să traverseze, înainte să intre în bloc, în lift. Pericolul pândește la tot pasul. Iubiți-vă copiii și învățați-i să-l evite.
Iubiți-vă copiii și nu îi împingeți în iadul mental – nu, dacă traversează o dată neregulament și n-a pățit nimic, nu înseamnă că a doua oară va fi la fel.
Iubiți-vă copiii și învățați-i regulile de circulație. Înveliți-le în haine de basm – zebra e și un animal, și o trecere de pietoni, corect?
Explicați-le semnificațiile indicatoarelor de circulație.
Iubiți-vă copiii și explicați-le că dacă vor să traverseze strada și se simt nesiguri, mai bine fac doi pași în spate și așteaptă. Nu în dreptul trecerii de pietoni, mai acana.
Iubiți-vă copiii și nu îi învățați să stea pe bordură în așteptarea culorii verde. Oricând pot fi agățați de o oglindă a vreunei mașini, de o bicicletă, de un autobuz.
Iubiți-vă copiii și explicați-le de ce semafoarele au 3 culori și ce semnifică fiecare.
E simplu.
La verde, trecerea e permisă. Subliniați-le că, pentru siguranța lor, să se asigure și vizual. Stânga-dreapta. Explicați-le ce înseamnă semaforul intermitent de dreapta și, deși au prioritate, e mai bine să caște ochii căci nu se știe cine e la volan sau cu mașină ar putea avea contact.
La galben intervine atenționarea. Dacă ești pe trecere, grăbești pasul. Dacă mai ai 5 metri până la bordură și urmează să traversezi pe roșu, ia-ți gândul. Știi cât contează pentru viața oricărui om cele 30 de secunde? Știți că pot face diferența între viață și moarte?
La roșu, trecerea este interzisă. Chiar dacă, de pe trotuarul celălalt, colegii strigă după copil, chiar dacă se închide covrigăria, stai pe loc. În București se conduce agresiv. Sunt convinsă că și în alte orașe din țară. Știți câte ambuteiaje se formează? Știți cât de nervoși sunt șoferii când prind același semafor de 5 ori? Știți cât de tare calcă pedala de accelerație când au semaforul verde? De ce să riscăm? Pentru ce? …oare chiar merită?
Iubiți-vă copiii și învățați-i să tragă de mânecă bunicul când vrea să treacă strada neregulamentar. Să nu îi permită să își riște viața niciunui membru al familiei.
Iubiți-vă copiii să se asigure la orice schimbare de mers. Chiar și pe trotuar. Să nu se izbească de copaci, de garduri, de OAMENI.
Iubiți-vă copiii și nu le luați gadgeturi scumpe. Muzica se ascultă acasă, la telefon se vorbește dacă e musai. Dacă trebuie să scrie un mesaj, mai bine se opresc. Se dau mai acana și continuă discuția. Nu în mijlocul străzii. Fără să facă mișcări bruște care pot afecta ceilalți trecători. Nicăieri.
Iubiți-vă copiii și dați-le cei 7 ani de acasă. Nu le dați căști pe stradă. Nici dacă merg pe propriile picioare, nici dacă merg pe bicicletă/trotinetă. Este important, pentru viața lor, să nu își obstrucționeze auzul – nu vor auzi nici claxoanele mașinilor, nici atenționările altora. Mașinile circulă și pe trotuar. Mergeți pe ruta Pasajul Piața Muncii – Iancului și veți vedea.
Iubiți-vă copiii și învățați-i să nu stea cu nasul pe sus. Nici la propriu, nici la figurat. Au toate șansele să cadă într-o groapă, într-un canal descoperit, să se împiedice de vreo bordură. În fața unei mașini, sub roata unei mașini.
Iubiți-vă copiii și explicați-le că e bine să nu facă parte din turmă. Turmele sunt încete. Turmele sunt formate din oi. Unii confudă turmele cu cirezile și spun că vorbim despre vaci. Vacile merg pe unde vor ele. Fără jenă, fără vreo stânjeneală. Oile sunt conduse. Dacă una merge hăis, celelalte nu merg cea. Pentru că sunt oi. Învățați-i măcar să fie niște oi inteligente și să meargă cea corect.
Iubiți-vă copiii!