CRINOLINĂ

De când am aflat că mă voi mărita am știut că habar nu am ce tip de rochie îmi doresc. Te-am îmbârligat, te-am băgat în ceață, așa-i?

Habar nu am știu că există rochii de tip sirenă, prințesă, A-line. Până când nu m-am dus la un târg și am probat:

  • o sirenă (l-am rugat pe Alex să aleagă o rochie pe care să o probez);

  • o prințesă (să văd cum e);

Continuă lectura “CRINOLINĂ”

CUM A VĂZUT EA CEREREA

Sună telefonul.
Şiiii, ne vedem mâine cu vărul?, mă întreabă el.
Nuuu. Normal că nu, spun cu atâta îndârjire de mi se vedea botoșeala prin telefon. Stăm 3 zile în Paris şi tu vrei sa pierd una pe drum la văr-tu?! Că nu stă în oraș, nu?!
Nu, zice el spășit… Poate înainte de plecare…
Poate. Auzi, dar nu mai bine vrei să îl inviți la o tartă de ziua ta?
Mmm…mă mai gândesc.

Știam, ca o leoaica ce sunt, că mi se pregătește ceva. 🙂 Știam, totodată, că el nu-i chiar atât de spontan și creativ ca mine. Na, c-am zis-o, așa că eram curioasă să văd CU CE mă surprinde. Indicații clare avea – aur alb, diamant, simplu, fără piatră ieșită în relief.

Da, sunt o scarandivă. Continuă lectura “CUM A VĂZUT EA CEREREA”

TEMĂ

Temă? Temă la nuntă?! Temă și la nuntă?! Multe mirese se întreabă care e treaba cu tema la nuntă, multe temându-se să nu aibă de-a face cu probleme de matematică (bine, nu reușesc să scape de ele la finalul nunții).

Tema nunții e, de fapt, acel lucru care reprezintă mirii și pe care vor să îl evidențieze în cadrul nunții.

Pentru că lui Alex i-a venit mintea la cap curajul la Paris și pentru că ne-am descoperit o nouă pasiune, decisesem, dar nu 100%, că ar trebui să alegem călătoriile drept temă. Până când am mers la local și am văzut aranjamentele pentru o nuntă cu tema, surpriză!, călătoriile. Am zis stop și am rămas fără temă. Nu prea mult, că am derivat de la invitația cu copac. Toamna era prea mainstream, așa că am ales fix… copacul! Continuă lectura “TEMĂ”

MIREASA ANDREEA

Andreea cică semnifică o persoană războinică. Iată că această Xena sub acoperire a fost și ceva mai firavă, suavă, neajutorată, adică mireasă.

Și, așa cum îi stă în fire unei asemenea ființei gata de luptă la orice oră și care stă ca o oală sub presiune, cu răbdare ioc…

…și-a ales rochia cu un an înainte, a comandat-o cu 11 luni înainte și și-a ridicat-o cu câteva ore înainte de nuntă. Adevărul e că o bătea gândul să o ia chiar în ziua nunții, dar cununia civilă de dimineață a făcut-o să se răzgândească.

…și-a cheltuit un salariu întreg pe o pereche de sandale. Sandale pentru rochia de mireasă. Cumpărate în luna februarie a aceluiași an, ce credeai? Sandale. Ce dacă se mărită toamna?! Și, Doamne, cât a mai alergat și după ele, poate rămâne desculță în ziua cea mare. Din februarie până în octombrie.

…a mers la muncă până înainte cu două zile de ajunseseră colegii să o întrebe când se mărită, ea nu-și mai ia concediu??

…s-a măritat răcită moartă. Îi curgea nasu’ cascadă înainte să între în concediu, nu i-a trecut nici cu Nurofen, nici cu frecție cu spirt. Nimic, nada. Noroc că avea rochie cu buzunare.

…s-a trezit atât, dar atât de calmă, în ziua cu pricina, încât zici că făcuse yoga-n somn. Părinții îi erau mai agitați. De obicei ea transpiră, că nu e gata la timp, că nu ajunge, că câr, că mâr. Dar a fost atât de punctuală… Și nici roșu n-a avut pe ea.

…și-a lipit 2 post-it-uri floricele, de culori diferite, pe ambele fețe ale buletinului cu mesajul “vă rog nu capsați buletinul, mulțumesc!”. Pleca din țară a doua zi, își făcuse și check-in-ul ca domnișoară, și avea morcovelul în fund. Continuă lectura “MIREASA ANDREEA”

CERERE ÎN CĂSĂTORIE

Care e cel romantic oraş din lume, adecvat pentru îndrăgostiţi? Da, probabil că ați ghicit: oraşul Paris. Aveam în plan să ajungem în Paris în luna martie 2016, dar teroriştii ne-au dat planurile peste cap, astfel că ne-am reprofilat în altă ţară teoretic mai sigură, Cehia. Acolo am vizitat exclusiv numai capitala ţării – oraşul Praga.

Dar…Paris? L Am fost în Praga, a fost frumos, dar gândul ne stă tot la Paris. Totuşi, suntem doi lei căpoşi & ambiţioşi care vor la Paris! …

Tocmai de aceea, după fix 2 luni şi o zi de la întoarcerea din Cehia, am rezervat un city-break la Paris, în perioada 4 august – 7 august 2016. Ziua Andreei e pe 3 august, a mea e pe 5 august – am zis că ne facem un cadou prin această excursie o dată cu împlinirea a unui sfert de veac. Bonus, acolo s-a mai întâmplat ceva.

Mi-am propus să o cer de soţie pe Andreea cu ocazia acestei excursii – totuşi, nu ştiam când mai ajungem în Paris. Mi se pare că e mai ok să îţi ceri prietena de soţie (bineînţeles, dacă şi ea merită) într-un loc mai special, ci nu la nunta altuia, nu de revelion, nu de ziua ta, nici de ziua ei sau într-un loc în care dacă ea doreşte să ajungă, se urcă în maşină şi e numaidecât acolo. Iar să mai stau degeaba încă zece ani pe lângă cei nouă pe care îi aveam de când ne cunoşteam… No way!  Am considerat că îmbătrânim şi că o lălăim aiurea. Decizia era luată fără să mă consult prea tare cu membrii familiei. Continuă lectura “CERERE ÎN CĂSĂTORIE”

NUNTA DE ZI

Majoritatea nunților de zi au loc prin Ardeal. Adică nunțile alea “ca în filme”, când totul se petrece pe “ceas”, nu ca nelumea care bea, mănâncă și dansează noaptea, când găinile dorm.

Desfășurătorul e ca la o nuntă normală. De reținut este faptul că eu sunt bucureșteancă get-beget,  singura dată când am participat la o altfel de nuntă a fost prin Oltenia, dar nu a fost deloc diferită de una din Muntenia. Era, pe de altă parte, și perioada în care nunțile se făceau la țară, la un cort amplasat în curtea socrilor.

Așadar, anul trecut am avut bucuria de a merge în Ardeal unde am încercat să iau pulsul la ce vor ardelenii, în condițiile în care peste 1 lună și 2 săptămâni, urma să mă mărit cu unul.

Am plecat vineri din București, cu trenul. Până la Reghin, cu tot cu întârzieri, am făcut vreo 10 ore. Să le luăm punctual:

Cazarea nu a fost achitată de miri, ci de invitați. Poate doar o recomandare am obținut de la ei, că restaurantul Monte Carlo (unde fuse nunta) avea și cazare acolo și era total anapoda să mergem în altă parte să dormim.

Coafura mea a fost cu cântec. Pentru că era o nuntă cu sute de invitați, cum aveam să descopăr la restaurant, toate saloanele erau ocupate cu luni bune înainte. De regulă, când citeam așa ceva, mă panicam și mă miram că în Capitală se poate întâmpla așa ceva, la câte saloane sunt… Dar iată că în provincie, o programare timpurie e literă de lege. Continuă lectura “NUNTA DE ZI”