CASA CEAUȘESCU

Asta-i pohta ce-am pohtit și…am mai zăbovit la un muzeu. Casa Ceaușescu din buricul târgului. Dacă tot e primăvară, hai să o întâmpinăm pe Primăverii!
La fel ca la Muzeul Cotroceni, nici la Casa Ceaușescu nu se intră fără programare, ci cu apel telefonic dat înainte, cu nume și prenume rostite la telefon, dar fără să mai atești la intrare că tu ești, deci nici ecuson nu mai primești. Să zicem că la Cotroceni te-ai putea infiltra printre angajați, de aici o procedură ceva mai complexă. La Ceaușescu, în schimb, nu poți fi confundat nici cu Leana, nici cu Nicu, deci e ceva mai multă libertate. Parol! 
Și aici tot într-o după amiază ne-am programat, tot soare era afară, dar ceva mai simpatic. 
40 de lei mai târziu, iată-ne întâmpinați de Cătălina, ghidul nostru. Hai s-o zicem din capul locului – Cătălina e tânără, dar părea cam obosită (Alexandrina (n.r. mama Elenei Ceaușescu) a murit la 100 de ani după Revoluție  – din categoria virgula salvează bunica); habar n-am câte tururi mai făcuse înainte, dar având în vedere curiozitățile vizitatorilor din grupul nostru aș putea spune că era ușor nepregătită și nici n-am înțeles dacă era angajată de vreo 3-4 săptămâni sau… nu. A aruncat o pastilă la un moment dat, cât să dau dovadă de înțelegere, dar m-a băgat în ceață cu o afirmație legată de piscină și o inundație ivită la niște filmări în urmă cu ceva ani. În fine.
Context istoricPalatul Primăverii, cunoscut popular ca fiind Casa Ceaușescu, a fost construit în anii 1960. Cartierul dateză de prin anii 1930 când au fost construite primele vile cu parter și etaj, dar care au fost naționalizate odată cu preluarea conducerii țării de către comuniști. Aici intervine Gheorghe Gheorghiu-Dej care a decis ca vilele să ajungă pe mâna oamenilor cu funcții importante în partid. Scopul era destul de simplu și logic – să îi supravegheze îndeaproape. Și pentru că vilele erau insuficiente, ce decizie se putea lua dacă nu de a se construi altele? Și așa a apărut Palatul Primăverii, Vilele Lac, destinate fiicelor lui Gheorghiu-Dej, și altele.
De altfel, în Palat, Gheorghiu-Dej n-a apucat să locuiască pentru că a murit înainte de finalizarea lucrărilor. De aceea, poate, Palatul este asimilat familiei Ceaușescu care și-a mutat reședința acolo. A fost nevoie ca Palatul să fie extins. Familie mare, copii mulți…
Se spune că Palatul are o suprafață de 5000 mp și vreo 170 de camere, dintre care 88 la subsol. Noi n-am ajuns acolo, cred că subsolul este obiectivul unui tur privat.
În schimb, turul nostru a început cu biroul lui Nicolae Ceaușescu unde își întâmpina vizitatorii, de regulă extrem de puțini și mai departe de această încăpere nu trecea decât el. În această zonă se regăsește și o tablă de șah – ce să vezi, Ceaușescu era un împătimit al jocului! Un jucător atât de bun încât nimeni nu îndrăznea să îl bată… Dar măcar există ceva special la jocul de șah – piesele sunt deosebite datorită faptului că sunt sculptate cu chipul țăranului român.
Atenție!
Filmarea nu este permisă, dar fotografiatul da! Nu este permisă nici atingerea obiectelor decorative, inclusiv a pereților. Majoritatea sunt placați cu lemn sau tapet. Dar ușile da, unele uși se pot atinge. Ar fi și culmea, hehe.
Tot la parter se află și camera lui Valentin Ceaușescu. De fapt, fiecare apartament al copiilor era compus din 3 zone – baie, dormitor și birou. Ceva mai câștigată era Zoia care avea și o zonă de relaxare, ca un fel de terasă închisă. Și nu aveau televizoare, nu am sesizat vreun televizor în dormitoare, ci doar tablouri sau, în fine, niște carpete.
Dincolo de camera lui Valentin am dat peste un salon de mic dejun care, conform manuscriselor, păstrează același aer de reprezentare ca și restul interioarelor, în pofida faptului că familia Ceaușescu era cumpătată în luatul mesei, poate și datorită diabetului de care suferea Nicolae. De la menajera casei au rămas mărturii despre frugalitatea meselor, simplitatea felurilor, preferau mâncarea “țărănească”, bazată pe legume și lactate, îndemânarea culinară a Elenei (știa să facă o mămăligă foarte bună, plăcintă cu varză, cu vișine, știa să facă și ștrudele), a Zoei (își punea singură murături pentru iarnă) și chiar a lui Nicu (îi plăcea să-și prepare el singur omleta), dar și despre tabieturile postprandiale (lui Nicolae îi plăcea mult muzica Ioanei Radu și a Miei Radu și, după ce mâncau, jucau table și cântau).
Tot aici se regăsește un televizor Philips, încă funcțional! Din reacțiile celor din grup am dedus că doar baștanii aveau așa ceva. 😏
Apartamentul lui Nicu Ceaușescu pare mai aerisit, comparativ cu cel al lui Valentin (mult mai închis dpdv al culorii, prea maroniu, prea mult lemn) și unde mai pui că este localizat la etaj, lângă Zoe.
La Zoia, în schimb, mi s-a părut că văd doar roz în fața ochilor. Și tot din reacțiile celor din jur am concluzionat că e cea mai invidiată femeie… din cauza băii! Cadă roz, destul de joasă – ah, ce fotografii ar face influencerițele! Păcat că nu e permis accesul. De altfel, e și singura baie a copiilor în care am sesizat că există o chiuvetă dublă. De bateriile aurii să mai zic ceva? Mnu, ne auzim mai încolo.
Cupola este elementul central al holului pe care, pentru fotografii frumoase, Cătălina a aprins-o 30 de secunde. Totul cu limită, deci, pentru că sistemul electric este de vreo 50 – 60 de ani și e foarte complicat de reparat sau înlocuit, dacă (mai degrabă) când va fi necesar. Emoji
Dacă toți copiii aveau propriile apartamente, coana Leana de ce să fie mai prejos? La etaj, evident, am ajuns într-un apartament de ZI! Dormitor, dressing și cameră de zi, ce să vezi! Pat cu baldachin, motive decorative antichizate, ornamente aurite de tip clasic… Lux și opulență! 
Dar simpatică a fost o fetiță care, odată ajunsă în apartamentul Leanei, era uimită de cuptorul cu microunde din dormitor! Hahaha, era seiiiiful! 
Apartamentul soților păstrează, încă, lenjeria originală și pijamalele acestora – vorba ghidului – aici se vede cine era șeful în casă. Priviți lenjeria de pat!
Iar în dormitorul lor am fost surprinsă de căldura emanată de calorifer! Ce să vezi, în martie, într-un muzeu CALORIFERELE DUDUIAU A CĂLDURĂ. Nu știu a vă spune, dar acasă, toată iarna n-au fript caloriferele așa…
În drum spre faimoasa baie de haur am dat de o canapea pe care, în zilele noastre, am putea spune că se hodinesc oamenii muncii. Ei, aici își trăgea sufletul și își făcea somnul de frumusețe UNUL DINTRE CÂINII FAMILIEI! Al doilea dormea în pat cu stăpânașii…
Și apropo de câini, în familie existau doi – Corbu și Șarona. Corbu a fost primit de nea Nicu în 1978, iar Șaron a fost perechea sa.
Șiiii, iată-ne ajunși în baie! Baia dă haur! Nimeni n-a înțeles de ce exista o măsuță, o canapea, scaune… Păi bine, măi, voi la spa nu vă hodiniți cu masca de rodie pe față? Nu vă dați cu creme și cremuțe? Nu vă puneți rondele de castraveți pe ochi? Nu stați cu picioarele ridicate pentru o circulație mai bună? Și nu vă admirați în oglindă? 
Na, fiind baia COMUNĂ, trebuie să fie spațioasă. Doar nu se îmbăiau în 3 mp… 
Și după ce se îmbăiau și cremuiau, își luau halatul pe spinare și plecau înspre grădină să își savureze frappe-ul. Cu prosopul în cap și smokey eyes-ul pe chip, sorbeau dintr-un pahar de cristal de la Mediaș.
Apoi dădeau iama în dressing să-și aleagă coana Leana una dintre cele 300 de perechi de pantofi, asortate cu una dintre rochiile made to measure. 
Din ce am văzut expus, coana Leana era fashionistă din cale-afară, în timp ce nea Nicu părea că învârte 2 costume, 3 cămăși și câteva zeci de tricouri. Aoleu, am uitat de blănurile coanei! Ei, lasă, vine primăvara, sunt deja la hibernat.
Din dressing am coborât în zona SPA a casei – saune, solar, frizerie, salon de masaj, piscină! Mda, Nicu se tundea singur, de frică să nu fie mutilat. Atât la propriu, cât și la figurat. 
Piscina este una dintre piesele centrale ale casei. Dar dacă vă spune cineva că a fost doar o fiță pentru familia Ceaușescu, credeți? Păi, chiar așa a fost! Niciunul nu știa să înoate! Deci prea multă apă nu cred că a văzut la viața ei, de asta cred că s-a și inundat anii trecuți când acolo era un platou de filmare. Și ca un fun fact, să zicem – apartamentele cu vedere la piscină, mă rog, la grădină, că apartamentele sunt dincolo de gard, se vând cu vreun milion de euro. Și acum nici Leana în chiloți nu mai e, dar și apartamentele par goale. Sau poate prețul justifică vederea asupra terasei, copie a unei terase din Palatul Versailles? 
Aaaa, dar de pianul din hol v-am spus? Pianul amplasat ca obiect de decor pentru că, ghici ghicitoare!, niciun membru al familiei nu știa să cânte la instrument.
Revenind la piscină, pereții sunt placați cu mozaic care interpretează elemente de floră și faună acvatică, dar și o scenă cosmică, respectiv semne zodiacale. Și se pare că dimensiunea ei este 70 mp. Știți ce e frustrant? Că românii, în cutiile lor de chibrituri, supraviețuiau în mult mai puțini mp, în funcție de locuință – dar un apartament de 2 camere n-atingea 50 mp. 
De aici am ajuns în grădină unde, ca să ne simțim ca Nicu și Leana, puteam savura o cafea sau un suc, printre păunii care se perindă în zonă, descendenți ai celor de pe vremea familiei Ceaușescu.

Ăăă, vedeți aici niște… ăăă, animale domestice în vremea comunismului. Nea Nicu le admira și le găzduia în curtea reședinței datorită faptului că acestea simbolizează avuție și prosperitate…

Din păcate în grădina interioară nu am avut acces. Este o zonă care se poate închiria pentru evenimente. Ah, și uitam un aspect important – există locuri de parcare rezervate lângă gard, exclusiv pentru vizitatori! 
Per total, atâta kitsch… atâta kitsch se mai regăsește și în ziua de azi în casele unora. Lux și opulență, evident. Fel și fel de stiluri alambicate, fel și fel de culori, fără nicio noimă. 
Nu contează bugetul familial, ăia baștani fac exces de zel că nu dau de la ei, vorba aia – trăiască tușa, ‘ăi săraci atât își permit – dormeza bunicii și dressingu’ Leanei aka un dulap din lemn masiv. Îhî, cade lat la prima bătaie mai puternică de vânt. Carton curat.
Simpatic e că majoritatea lucrurilor care tronează în Palat sunt fabricate în România – ba la Mediaș, ba la Cluj, ba prin București. Care de pe unde se producea. Excepție fac, bineînțeles, cadourile primite de la diverși conducători străini – fie că vorbim despre vreun tablou sau despre vreo vază.
Dar în tot turul nu s-a scos un cuvânt despre cariera familiei Ceaușescu, exceptând două vorbe despre Valetin Ceaușescu, singurul copil care trăiește în prezent și este profesor universitar.
Cam asta este în curtea Palatului. Dincolo de gard probabil că știți situația – dacă n-ați trăit, măcar ați auzit de alimente luate pe bază de cartelă, rații alimentare, sărăcie, cenzură. 
Cred că lipsa păunilor din casele românilor era cauza. Dar unde să îi îngrijească când coada înfoiată a păunului e cât garsoniera? Emoji Și cu ce? Că semințele, fructele erau trufandale pe vremuri. Dar și păunii lui nea Nicu vedea tocmai din îndepărtata Japonie. Păi românii de rând abia treceau dintr-un cartier în altul, ce să vorbim de zboruri, pașapoarte și călătorii. 

Lasă un răspuns