AQUAPARK COZIA

Citisem de câteva luni despre el, știam că s-a deschis, dar drumurile noastre nu duceau prin zonă, așa că până acum nu avusesem ocazia de a-l vizita.

Așadar, cu ocazia zilei de naștere a lui Alex, am hotărât să îl murez la 27 de ani și să îl duc la bazinele cu apă termală, hehe.

Ținând cont că am ajuns acolo într-o zi de weekend din luna august, evident, am dat nas în nas cu aglomerația. Parcarea mașinii s-a făcut pe DN, iar intrarea este prin parcarea privată a Complexului Balnear Căciulata – Călimănești.

E drept, există și niște tarife pentru accesul în parcare.

  • 7 lei/zi pentru cei care nu sunt cazați în Complex
  • 5 lei/zi pentru turiștii care au rezervat cazarea acolo

Taxa de intrare se achită separat, într-un corp din hotel, aquapark-ul fiind o construcție nouă, cu multe geamuri, imposibil să nu atragă atenția printre atâtea vechituri.

În cazul în care nu ești cazat acolo, tarifele sunt:

  • Adult (L-V) – 25 lei/zi
  • Adult (S-D) – 30 lei/zi
  • Copil cu vârsta cuprinsă între 2 și 14 ani (L-V) – 10 lei/zi
  • Copil cu vârsta cuprinsă între 2 și 14 ani (S-D) – 10 lei/zI

După plata taxei, fiecare client primește o brățară pe care nu e obligatoriu să o poarte în incinta Complexului, important e să o scaneze la intrare și la ieșire (aici o scanează persoanele de recepție, iar clienții trec pe lângă turnichet).

Teoretic este interzis să intri și să consumi băutură și mâncare cumpărate din alte părți, cu excepția celor de acolo. Practic, mă tem că asta este o regulă încălcată.

Ca idee, astea sunt prețurile:

Nu o să scriu ce anume mi-a plăcut, că ar fi mai simplu. Nu aveam așteptări majore, iar la mine totul se raportează la Therme (de, așa e la bucureșteni), iar aici a fost, vorba aia, sub nivelul mării. Și totul din cauza clienților, adică a noastră, a românilor.

În primul rând, în interior este cald. Foarte cald. Zăpușeală. Am văzut un bebeluș de câteva luni într-un căruț și am decretat că eu nu l-aș fi ținut acolo, mi s-a părut prea sufocant.

Bun, acestea fiind zise, să încep cu punctele slabe:

  • Nu știu dacă fumatul este interzis. Și spun asta pentru că mare, chiar mare, mi-a fost mirarea când am descoperit că se fuma în piscină. Un ainștain cu bretonel, ochelari de soare cu lentile negri și mușchi lucrați în construcții, fără nelipsita zgardă din haur și-a luat gagica de după gât și o trăgea după el prin piscină. Hopa, hopa, mergea țanțoș, cum ziceam, cu mâna pe după gâtul gagicii și cu dreapta ridicată ca Statuia Libertății să nu i se stingă bunătate de țigară. Nu știu, nu am văzut și nici nu vreau să îmi imaginez unde scruma individul.
  • Nu după mult timp, în jacuzzi, o sirenă se expune pe scările de intrare, bineînțeles, în piscină. Și începe să fumeze. Pe ea am văzut-o unde scruma – în scurgere. Câteva țigări mai încolo se încumetă și intră la propriu în jacuzzi, cu țigara aprinsă. Unde își lasă scrumul? Pe perete care despărțea jacuzzi de piscina mare. Acolo unde unii își mai pun mâinile să se țină, să îi vadă pe cei din piscina mare sau, unii mai ainștain ca alții sar pârleazul, că le e lene să ocolească câțiva metri până la scări.

  • Tot în piscină se spălau și sticlele de suc, dozele de bere. I se mai spune și distracție pentru copii. Tatăl bea bere din doză, când termină i-o dă copilului și el o clătește și răsclătește, uneori chiar în capul lui. Ai putea spune tratament cu bere. Ce era Cleopatra cu laptele…
  • Firele de păr sau diverse hârtii ieșite din… scurgere care pluteau prin piscină. Firele alea de păr înseamnă că cineva se bălăcește cu lațele libere. Altfel nu îmi explic.
  • Inexistența prosoapelor pe șezlonguri. Adică ieși din piscină și te arunci ca ainștain pe șezlong, cu apa scurgându-se din chiloții tăi fix pe șezlong. Spălat sau nespălat, igienic sigur nu e.
  • Și apoi, să și exagerez un pic – pentru cei bătrâni, ca mine, hehe, nu este indicat să stea la prăjire pe șezlong, în buza piscinei, că pe acolo aleargă copiii înspre tobogan și îi stropește. Dar în așa hal, încât i-am asemuit cu niște câini lățoși proaspăt ieșiți din pisicnă, care se scutură de surplusul de apă de pe blană… Partea bună e că există o terasă cu șezlonguri, în capătul celălalt al toboganelor, unde e liniște și relaxare. Aproape de intrare.
  • Într-un jacuzzi, în intervalul cu bulbuci, intră alți doi ainștain. Se pun unu’ hăis și altul cea, să își etaleze mușchii din dotare, datorați construcțiilor, când ainștainul bretonat bagă o flegmă în bulbuci. Bine, nu aveam ochelarii pe nas, dar nici o distanță prea mare nu era între noi, astfel încât să cred că a scos altceva din gură. De fapt, altceva… ce?!

Altfel, în interior au zone cu toalete și dușuri. Bașca și cabine de dezbrăcare, plus dulapuri unde să îți lași bagajul, cheia fiind primită la recepție. Partea proastă e că nu ai unde să o pui, astfel încât să nu o pierzi. Alex le-a legat pe ambele la șnurul de la chiloți.

Ah, apropo, eram noi doi într-un jacuzzi, alături de o familie cu un copil. Vine cineva la scări și întreabă – e rezervat?

Scriu asta că poate înțelegi mai bine care sunt așteptările pe care ar trebui să le ai, în caz că ai de gând să dai o fugă până acolo.

O steluță mare-mare o au pentru temperatura apei care poate depăși 30 de grade cu siguranță. Iar eu m-am simțit ca o legumă într-o ciorbă. Ceea ce mi-a plăcut, nu altceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *